Aznavour – C’est fini fini fini fini fini fini fini

Publicat în Dilema Veche nr. 763 din 4-10 octombrie 2018
Comunismul se aplică din nou jpeg

Lumea l-a supranumit „ultimul gigant al muzicii franceze“. Era un gigant chiar dacă fizic era foarte scund. Cel mai longeviv dintr-o generație de aur a cîntăreților francezi, devenise poate cel mai respectat și iubit dintre ei. Ce-l făcea totuși să fie atît de mare? Bineînțeles, vocea de tenor cu accentele sale grave, inconfundabile. A fost supranumit și „Sinatra al Franței“. E probabil cea mai bună comparație, dacă nu singura posibilă, artistic vorbind. Altfel, Aznavour n-a semănat cu Sinatra. S a ținut departe de lucrurile dubioase cu care „omologul“ său american se pare că s-a tot intersectat. Aznavour și-a cîștigat respectul și cînd, cu riscul vieții, a ajutat evrei în cel de-al Doilea Război Mondial. A fost de mare ajutor și Armeniei (țara de origine a părinților săi) după cutremurul din 1988.

Nu mă pricep la muzică și n-am studiat în mod deosebit biografia lui Aznavour, dar i-am ascultat mereu cîntecele. Totdeauna aveam în mașină un CD cu el, pe care mi-l făcuse cadou în urmă cu peste douăzeci de ani un prieten întors din Belgia. Un CD de care nu m-am plictisit niciodată. Și cred că foarte rar se întîmplă să nu te plictisești de un cîntăreț. Că tot am făcut comparația cu Sinatra, pot să spun că de CD-urile acestuia m-am plictisit mai repede. Poate că aveau ceva mai monoton, o tristețe mai banală. Dar departe de mine intenția de a-l denigra în vreun fel pe Sinatra.

Niciodată n-am încetat să mă întreb: totuși, ce avea Aznavour atît de special, ce-l făcea să fie așa de aparte? Să fi fost, pe lîngă voce, și figura lui cu totul ieșită din comun, de neuitat? Precum bine știm, era mic și urît. Părea destul de timid sau, în orice caz, introvertit. În privirea sa se zăreau niște reflexii intelectuale, ceva ce de regulă nu e propice unei cariere de mare star pop. Pentru a cuceri publicul, de obicei cîntăreții sînt mai degrabă seducători, sexy, expansivi, nu reflexivi și interiorizați. Aznavour părea să aibă toate datele insuccesului. Și cu toate astea… La moartea sa am observat că jurnalele de știri franceze s-au ocupat aproape integral de acest subiect. Pînă și tsunami-ul din Indonezia a părut un fel de informație diversă.

Poate că longevitatea lui Aznavour să-l fi ajutat să devină așa un „gigant“? Ideea că un asemenea artist „din vremuri imemoriale“ încă trăia, cînd toți cei din generația lui dispăruseră? O fi ceva și în asta. Dar în legendă au intrat de multe ori și cîntăreți sau actori dispăruți prematur (Joe Dassin a murit la 42 de ani). Aznavour avea 94 de ani și a ținut concerte pînă cu mai puțin de două săptămîni înainte de a muri. Faptul că parcă venea dintr-o altă epocă, deși prin asta n-aș vrea să spun că muzica lui era depășită, îl făcea poate cu atît mai interesant? Să fie legat succesul lui actual și de un fel de nostalgie a multora după vremuri apuse, în care Aznavour era totuși deja celebru? Să fie aerul anilor ’50, ’60, ’70? Să fie seriozitatea cu care se făcea muzică în acele timpuri?

Dincolo de asemenea lucruri ce țin de conjunctură era vocea, erau cîntecele, erau versurile, erau delicatețea și văpaia interpretării, erau tristețea și disperarea, era figura lui care-ți punea un semn de întrebare. Am spus că Aznavour era urît. Dar urîțenia lui era extrem de interesantă și deloc respingătoare. Era atît de urît cît trebuie să fie un bărbat. Pe figura sa absolut extraordinară se distingeau însă o căldură umană, o seriozitate și o profunzime rare în lumea de astăzi. Era Artistul prin excelență. Și toate astea contribuiau la efectul de-a dreptul formi-formi-formidable.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.