Auraş

Publicat în Dilema Veche nr. 686 din 13-19 aprilie 2017
Oxford, premierul şi Isaura jpeg

Am înţeles ce înseamnă să fii ţigan atunci cînd Auraş, frumoasa blocului, de vîrsta mea, mi-a spus că nu are voie să se joace cu mine pentru că ţiganii sînt plini de păduchi şi o bate maică-sa. Să fiu rom era binişor, ­căci eram rom în sat la bunica. „Ţigan“ însă era o nenorocire care mi se întîmpla în oraşul ăsta mare şi plin de străini.

Am plîns rău, cel mai rău, din cîte îmi amintesc. Ştiu că tot atunci mi-am dat seama că emoţiile le simt în inimă mult mai tare decît în cap.

Mama a încercat să mă împace şi mi a cîntat povestea cu ursul brun care, în cele din urmă, după ce se chinuie îndeajuns, e acceptat de urşii albi. Mama a fost destul de dură pe partea asta şi nu a vrut nicicînd să îmi audă scuzele pentru eşec. Mi-a repetat în neştire că, dacă eşti chiar bun, nimeni nu poate să ignore asta. Doar că trebuie să fii mult mai bun decît bun pentru ca românii să ne accepte ca fiind buni. Că trebuie să muncesc mai mult şi, mai ales, constant. Ea a muncit infernal toată viaţa. Asta cu muncă multă şi constantă mi-a rămas bine înfiptă în cap.

Efectul negativ a fost nesiguranţa. Nu am ştiut nicicînd dacă sînt îndeajuns de bun. Nu am fost nicicînd sigur dacă voi fi sau nu acceptat ca fiind îndeajuns de deştept, de profesionist sau de român. Nu mi-am dat seama dacă trebuie să mai încerc sau să mă opresc din a încerca. Nu am ştiut de multe ori dacă evaluarea mea a fost una bazată pe culoarea pielii sau pe ceea ce ştiam sau ceea ce am făcut. A fost cam chinuitor, mai ales că tata ura ţiganii rău.

În liceu am avut colegi tare faini. Oameni care s-au purtat super-bine cu mine şi cărora nu am ştiut să le mulţumesc cum trebuie. Am prins un pic de încredere. Şi în facultate a fost bine, în ciuda faptului că, după 1990, rasismul în România a cam explodat. Colegii mei nu mă vedeau ţigan şi mulţi nici măcar nu îşi doreau să mă vadă altceva decît român. Am trecut prin îndeajuns de multe incidente oribile datorate culorii pielii mele.

Am devenit unul dintre cei mai tineri manageri din oraş şi m-am bucurat de încrederea şi respectul celor cu care am lucrat. Mi-a fost tare frică să nu fiu perceput ca hoţ. Am făcut tot ce am putut, tot timpul, ca să evit să am contact cu bani în mod direct şi să fac totul cît se poate de transparent. La un moment dat, patronul firmei mi-a spus că sînt un idiot, că singurul din întreaga firmă care se îndoieşte de cinstea mea sînt eu. Un an mai tîrziu, la o întîlnire cu furnizorii, pe care o conduceam împreună cu patronul, după o mică pauză, unul dintre ei a anunţat că şi-a pierdut telefonul. Era o cărămidă Nokia care costa cît jumătate de apartament. Zvonul că eram ţigan era deja bine răspîndit, îndeajuns de răspîndit încît pînă şi patronul firmei era văzut ca fiind ţigan. Toată lumea s-a uitat spre mine. Omul a plecat furios, convins fiind că ţiganii i-au furat telefonul. Era în maşină. Nu şi-a cerut niciodată scuze, dar nici nu am mai lucrat cu el.

Acum sînt într-o situaţie cel puțin ironică. Atunci cînd fac lucruri bune, lumea crede că sînt excepţionale, iar cînd fac ceva prost, mi se trece cu vederea. Sau, din nou, e o sechelă din copilărie. Îmi este tare drag de România. Mi se pare ca sînt răsfăţat de o mulţime de oameni incredibil de buni şi de deştepţi.

Acum cîteva săptămîni am fost la o cină cu domnul Pleşu. L-am ascultat povestind despre Nichita Stănescu şi sper că nu mi-au curs balele vizibil, pentru că mai vreau să îl ascult de cîteva sute de ori, că e plin de poveşti. Mă întreb, încă, dacă faptul că sînt băgat în seamă (din punctul meu de vedere, nemeritat) de oameni ca domnul Pleşu vine ca o urmare a aşteptărilor mult mai mici de la romi decît de la români. Însă, imediat după ce îmi pun întrebarea, mă gîndesc că e jignitoare pentru oamenii ăştia senzaţionali şi că denotă o problemă structurală a mea.

Mama nu se vaită. Pentru ea întotdeauna a părut că nimic nu e imposibil. Un ghemotoc de om care lua hotărît făraşul de fier să îi spargă capul lui taică-miu cînd ăla, beat, depăşea limitele (foarte relaxate, de altfel) dejecţiilor verbale rasiste. O singură dată i-am împărtăşit gîndurile mele despre cum este să fii „țigan“ de succes. Mi-a spus, dur, să las tîmpeniile şi să îmi văd de treabă. Mama şi-a omorît emoţiile. A fost soluţia ei pentru a supravieţui abuzului continuu. S-a refugiat în muncă şi în creşterea noastră şi a trăit complet anesteziată toată viaţa. Supapa ei este în religie.

Acum o săptămînă am fost pentru o oră în mijlocul unei familii. Toate femeile din familie, mama, mătuşa şi fiica, au super-succes din punct de vedere profesional. Cele două surori seamănă mult cu mama. Fiica are tenul mai deschis. Numele de familie e cam de romi. Emoţional, toate sînt praf. Probabil şi ele ştiu povestea cu ursul brun care trebuie să se chinuie pentru a fi acceptat de urşii albi. Tatăl lui Auraş era şi el cam brun şi, cel mai probabil, maică-sa compensa. Auraş a rămas o frumuseţe. Nimeni, în Craiova, nu cred că ar putea să îşi dea seama dacă e romnie sau nu.

8 Aprilie e Ziua Internaţionala a Romilor. Ar fi fain să ne urăm „La mulţi ani!“ oricît de neromi ne-am crede. Bahtalo ohto Avrilo savorenge!

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.