Aparate de casă

Publicat în Dilema Veche nr. 434 din 7-13 iunie 2012
Marea de altădată jpeg

Nu ştiu cît de adevărată e impresia unora că aparatele de odinioară erau mult mai trainice. Poate că erau doar mai uşor de reparat sau poate că era mai la îndemînă să le repari decît să cumperi unele noi. Meşterii se obişnuiseră să improvizeze şi aproape orice se repara. În orice caz, în comunism, un aparat stătea mai mult la casa omului şi se întîmpla ca proprietarul să se ataşeze de asemenea obiecte. Unii le „udau“ şi le botezau cînd le aduceau în casă, apoi sufereau pentru fiecare zgîrietură care apărea pe suprafaţa lor. Maşina de spălat Albalux, aragazul Carpaţi sau frigiderul Arctic (ca să nu mai vorbesc de Fram) sînt de neşters din memoria celor care au apucat acele vremuri.

În ce mă priveşte, mi-aduc aminte şi de aspiratorul rusesc Raketa, cu luciul lui albăstrui care mă fascina ori de cîte ori deschideam uşa debaralei şi care, pe măsură ce treceau anii, scotea un zgomot tot mai hîrîit, de fumător. Şi chiar fum a ieşit din el la un moment dat, dar nici măcar acela nu i-a fost sfîrşitul. Un om de la cooperativa meşteşugărească a venit acasă, chemat de bunica, l-a cercetat îndelung, l-a mirosit şi l-a luat cu el. Peste cîteva zile, l-a adus înapoi cu motorul rebobinat, operaţie după care a mai funcţionat încă mulţi ani. Uneori, cînd nu mai trăgea bine, mama îi înşuruba furtunul la capătul celălalt, pe acolo pe unde ieşea aerul, şi apăsa butonul de pornire. În cîteva secunde, pe geam ţîşnea, bufnind, un ghemotoc de praf. Problema era rezolvată.

După revoluţie, furtunul unui LG s-a rupt la nici doi ani după ce l-am cumpărat. Ajuns, cu chiu, cu vai, la o reprezentanţă situată la marginea Bucureştiului, mi s-a spus că nu mai există piese de schimb pentru modele aşa vechi...

Astăzi, ataşamentul omului faţă de aparatele din casă a scăzut. Cifrele legate de performanţe, raport calitate-preţ şi alte asemenea lucruri practice n-au mai dat loc la sentimente. Dacă aparatul se strică prea repede sau nu îndeplineşte pretenţiile proprietarului, acesta se enervează, înjură firma şi, eventual, îl schimbă, dar nu mai suferă ca pentru o fiinţă.

Ei bine, acestea fiind vremurile, cineva de la firma de unde am cumpărat un frigider a venit acum vreo doi ani să-i schimbe poziţia balamalelor. Şi ne-a întrebat atunci dacă nu cumva aparatul ne deranjează. „Cum adică?“ „Păi, unii clienţi de-ai noştri se plîng că frigiderele astea hîrîie sau mîrîie întruna, ba că uneori parcă şi guiţă.“ M-am amuzat şi am uitat. Mulţumiţi de frigider, am cumpărat şi o maşină de spălat, aceeaşi marcă italienească. Marea ei calitate era silenţiozitatea care i-a uimit şi pe instalatori. În consecinţă, după o vreme a urmat şi un cuptor electric de la aceeaşi firmă.

Într-o zi de vară însă, frigiderul a început să hîrîie. Mi-am zis că, dată fiind căldura, aparatul munceşte din greu şi efortul lui se face auzit. A hîrîit trei zile fără oprire şi atunci mi-am amintit vorbele specialistului. Era deci o manifestare caracteristică, nu însemna că s-a stricat ceva. După trei zile, hîrîitul a dat într-un mîrîit sporadic şi apoi s-a oprit. Dar n-a trecut mult şi, exact cum spusese omul, frigiderul a început să guiţe. Tot pe atunci, colegul său de bucătărie şi de firmă, cuptorul, a scos un mare pocnet. Cercetîndu-l atent am observat că îi plesnise o garnitură. M-am întors către frigider şi l-am privit lung. „Italieni tîmpiţi“, mi-am zis, concluzia cea mai la îndemînă. Peste alte cîteva săptămîni însă, din celălalt colţ al casei, silenţioasa spălătoare de rufe a început la rîndu-i să se manifeste zgomotos. Întîi ca o părere, mai apoi ca la pregătirea unei decolări. Strident, de neignorat, ca o adevărată „italiancă“. Teoria conspiraţiei nu mai putea fi evitată. Am ajuns să ne întrebăm dacă un asemenea scandal concertat nu va fi urmat, Doamne, fereşte!, şi de vreo grevă. Oare nu cumva cuptorul şi maşina de spălat prinseseră curaj văzînd că tolerasem manifestările porceşti ale frigiderului? Fiind ele de la aceeaşi firmă, te pomeneşti că vorbeau şi aceeaşi limbă? Supoziţia fu repede infirmată de rezervorul de la closet (de la altă firmă) care, între guiţatul frigiderului şi decolările maşinii de spălat, îşi găsi şi el, taman atunci, adevărata sa vocaţie de tenor. Părea un îndrăgostit fără speranţă care (asemeni chiuvetei lui Mircea Cărtărescu, al cărei sifon îşi bolborosea cîntecele de dragoste pentru steaua din colţul geamului de la bucătărie), ziua, şi mai ales noaptea, îşi cînta dorul prin ţevile sale de plastic, ţiuind şi tînguindu-se pe tonuri înalte. Numai nişte pumni zdraveni îl mai făceau să tacă şi doar pentru o vreme. Ne-am gîndit că de vină o fi frumuseţea căzii de baie. Apoi ne-am întrebat dacă n-o fi nefericit de cînd şi-a pierdut înălţimea şi lanţul acela care-i dădea o oarecare distincţie. Dar, cine l-o fi făcut şi pe ăsta? Ne-am uitat pe dedesubt. Păi, sigur, tot Italia, cum altfel. Să fie durerea exilului din însorita peninsulă, ca la Ovidiu?

Într-o duminică dimineaţă, ascultînd însă concertul ansamblului de aparate, în toată grandoarea lui stereofonică, dolby surround, mintea mi-a fost luminată de o revelaţie. Dacă unele asemenea obiecte ce-l ajută pe om să aibă o viaţă mai uşoară, mai sensibile de felul lor, încep să fie afectate de „indiferenţa“ cu care le tratează proprietarii zilelor noastre?

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cel mai crud torționar, Nicolae Moromete: „Porc mincinos. În Republica noastră populară, pentru «nimic» nu se capătă mai mult de zece ani!“
Pe unde a trecut, torționarul Nicolae Moromete a semănat teroare, fie că a fost la Aiud, Jilava sau Vacăreşti. Neavând niciun fel de studii, el a fost subiectul unor situații de-a dreptul hilare.
image
Afacerea care ia amploare în România. Locațiile apar ca ciupercile după ploaie, dar tot par neîncăpătoare: „Nu mai avem locuri disponibile”
În ultimii ani, în marile orașe ale României au fost amenajate foarte multe locații dedicate practicării sportului în aer liber. De cele mai multe ori este vorba despre terenuri de fotbal.
image
Admis cu 10 la Automatică. Ionuț Mihăilescu din Caracal a fost singurul decar din 3.500 candidați. A lucrat cot la cot cu bunica exerciții și probleme
Un elev de clasa a XII-a din județul Olt este deja admis la Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Politehnicii București, cu media 10. Bunica sa a jucat un rol determinant.

HIstoria.ro

image
Olimpia, cel mai tânăr muzeu al ţării
Primul muzeu din România dedicat istoriei sportului și turismului montan a fost deschis la Brașov, în an olimpic, la „Olimpia”, în fostul sediu al Reuniunii de patinaj, clădire construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, restaurată de Muzeul Județean de Istorie Brașov.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.