Americani mîncînd

Publicat în Dilema Veche nr. 467 din 24-30 ianuarie 2013
O povestire cu tîlc jpeg

Trăind, la un moment dat, în prima jumătate a anilor ’90, pentru mai mult timp, în Statele Unite, m-am confruntat – ceva mai devreme decît unii dintre compatrioţii mei – cu obsesia a ceea ce americanii numesc organic food („mîncare organică“, adică naturală, fără chimicale, cum ar veni). Într-o primă fază, nu prea înţelegeam ce înseamnă lucrul în cauză. Ajuns în hypermarket-urile texane, în vara lui 1993 (cînd, pentru mine, termenul de grocery definea încă o alimentară amărîtă din vremurile ceauşiste), am fost literalmente şocat. Nu-mi venea să cred că poate exista atîta mîncare (splendid ambalată!) într-un singur loc. Tentaţia iniţială, îmi amintesc exact, fusese aceea de a cumpăra cît mai mult şi de a congela acasă, pentru a preveni o eventuală criză ulterioară. Fascinaţia nu a durat însă prea mult. Am descoperit rapid că mîncarea avea un gust oribil, ori, în sfîrşit, total diferit de gustul produselor similare consumate de noi, pe atunci, în România. În plus, prin supermarket, la tot pasul, cînd întindeai mîna după o sticlă ori după vreo cutie mai răsărită, dădeai peste un avertisment necruţător, care-ţi tăia tot cheful de viaţă: „Dacă veţi consuma aceste ouă, trebuie să ştiţi că găinile de provenienţă au fost hrănite cu hormoni şi antibiotice şi nu au crescut la sol.“ „Dacă plănuiţi să consumaţi acest punch, trebuie să ştiţi că el conţine doar 10% concentrat natural de fructe, restul componenţilor fiind derivaţi sintetici. Anumite studii demonstrează că unii componenţi sintetici au cauzat ori pot cauza cancerul.“ „Dacă aţi hotărît să cumpăraţi aceşti cartofi, e important să aveţi în vedere faptul că provin din terenuri agricole tratate cu formule de insecticid care, în unele situaţii, au provocat leucemii.“ etc. etc.

Tot răul a fost, pînă la urmă, spre bine, întrucît, înspăimîntat teribil, am început să caut alternative, una dintre ele fiind – la sfatul prietenilor americani – magazinele cu „mîncare organică“. Aici produsele erau, cel puţin prezumtiv, în totalitate „naturale“, riscurile de a descoperi un carcinom în pipota curcanului, o paloare leucemică pe coaja cartofului sau un gălbenuş lovit de SIDA în oul de găină devenind semnificativ mai reduse. Mîncam fără chimicale, dar o problemă continua să rămînă insolvabilă, determinîndu-mă, în timp, să pierd o mulţime de kilograme (nu că aş regreta neapărat, retrospectiv privind astăzi lucrurile!): gustul. „Mîncarea organică“ avea parcă un gust şi mai straniu decît, cum să-i zic, „mîncarea... anorganică“. Am ajuns în scurt timp să-i compătimesc pe americani (deşi, paradoxal, se ştie, au cel mai mare număr de obezi din lume!). Mi se păreau nefericiţi din punct de vedere... alimentar. Revenind în România, am dezvoltat, prin urmare, un reflex similar salivării canine pavloviene: acela de a hrăni americani. Practic, nu există yankeu care să fi trecut prin Universitatea ieşeană (haideţi, să nu exagerez – pe la Facultatea de Litere, să zicem!), în ultimii cincisprezece ani, căruia eu şi soţia mea să nu-i fi gătit măcar o dată. Mîncare „organică“, „anorganică“, nu mai contează, din moment ce vorbim despre mîncare cu gust.

Revelaţiile au fost mereu pe măsura eforturilor. Am văzut, cu aceste ocazii, şi americani fericiţi. I-am observat descoperind salata de vinete cu icnete irepresibile, de dulăi hămesiţi, i-am studiat muşcînd din pătlăgelele murate cu priviri îngrijorate, de fugari ce mănîncă, terifiaţi, pe la colţuri, i-am prins adunînd resturile arse ale mititeilor de pe grătarele încinse şi băgîndu-le în gură cu iuţeala şuţilor dîmboviţeni, i-am privit ştergînd zeama de ciorbă de pe fundul farfuriei cu coajă de pîine şi mîrîind a extaz, i-am ascultat ronţăind preocupaţi oase de pui – mai ceva ca Rita, maidaneza blocului, pe care o hrănesc în fiece dimineaţă –, i-am contemplat înfulecînd fără milă mămăliga fierbinte şi caşul frămîntat, ori slana cu ceapă roşie, i-am perceput (în intervalul unor sutimi de secundă) înşfăcînd hamsiile prăjite din vîrfurile scobitorilor, cu limbi supersonice, de dragoni mitologici, i-am asistat în strădania lor pantagruelică de a termina un somn întreg cu usturoi şi le-am dat pastile de uşurare a digestiei după ce sesizam că demonul prostraţiei este pe punctul de a pogorî peste ei. Dintre toate ospeţele cu americani însă, două mi s-au întipărit cu claritate în memorie, datorită unor episoade pentru care nu eram aproape deloc pregătit. În primul, o fetiţă frumuşică, delicată, firavă chiar, de vreo cinci anişori, mănîncă sarmale dintr-o farfurie – cam mare, e drept, pentru ea. Mama, care tocmai a terminat o a doua porţie, ştergînd conştiincios farfuria, îi spune că, dacă simte că nu poate tot, ar fi bucuroasă să-i termine ea însăşi „the sarmales“. Fetiţa ridică o privire de fiară în plin avînt vînătoresc şi zice, cu glas cavernos, ieşit parcă direct din celebrul film The Exorcist: „Only over my dead body!" În al doilea, un distins profesor de literatură americană ratează ultimul ardei copt din imensul vas de sticlă (golit în cîteva minute), în favoarea soţiei (ceva mai iute în mişcări), şi, resemnat, înhaţă bolul propriu-zis, unde compoziţia maronie, de oţet şi ulei, clipoceşte încă apetisant. Bea apoi „sosul“ cu gesturi epifanice. Dacă ar fi să dau crezare autenticităţii comparaţiei eminesciene, părea „un mort frumos, cu ochii vii, ce scînteie-n afară“.

Inutil de precizat că, în toate cazurile, serviciile aduse imaginii României au fost mai consistente decît discursurile publicitare ale delegaţiilor noastre diplomatice.

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

  Ilustraţia L. Muntean  

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.