Alte confuzii

Publicat în Dilema Veche nr. 612 din 5-11 noiembrie 2015
Alte confuzii jpeg

Decanul Facultăţii de Filozofie m‑a oprit intempestiv deunăzi, mărturisindu-mi că lecturase atent articolul meu din

dedicat confuziilor şi că nu fusese deloc impresionat de exemplele oferite acolo. „Dragul meu“, a spus, „erorile respective sînt o joacă de copii faţă de ce mi s-a întîmplat mie, la un moment dat, la începutul primului mandat decanal. În secretariatul nostru venea zilnic un tînăr asistent pe care îl apreciam fără rezerve. Auzisem lucruri remarcabile despre seminariile ţinute de el. În plus, se afirmase şi în presa culturală cu eseuri filozofice de înaltă ţinută intelectuală. Numele său îmi atrăsese de mult atenţia, este drept, şi prin sonoritatea istorică uşor malefică, însă, te asigur, invers proporţională cu firea blîndă şi generoasă a băiatului. Menghele. Mădălin Menghele, aşa îl chema… Eram absolut impresionat de dragostea sa pentru Facultate, de spiritul lui de sacrificiu. Nu e la îndemîna oricui, bătrîne, trebuie să recunoşti (doar eşti decan tu însuţi!) să ajute, voluntar, în fiecare zi, cu rîvnă debordantă, la efortul administrativ, iar ulterior să predea, să scrie, să facă cercetare… Funcţionam ca decan de două săptămîni şi, crede-mă, depăşisem deja toate temerile iniţiale. Că n-o să înţeleg nu ştiu ce chestiuni financiare, că n-o să fac faţă valului de studenţi cu diverse cereri şi probleme, că n-o să înţeleg schemele contabile şi artificiile funcţionăreşti venite de la Personal etc., etc. Aprehensiuni nefondate! Băiatul ăsta rezolva tot, mergea ca o locomotivă, pînă şi secretarele noastre – încruntate, altfel, mai tot timpul – zîmbeau în sfîrşit şi păreau topite după el. Omul întocmea statistici şi situaţii, desena tabele imposibile pe computer, aducea cu promptitudine actele la semnat, discuta elegant cu lumea, apărea din proprie iniţiativă unde se iveau probleme administrative, ce mai, era un înger căzut din cer. Nu se supăra pe nimeni şi nimeni nu se putea supăra pe el. Decanatul meu urma să strălucească, indubitabil, în acel mandat, şi totul datorită străduinţelor benevole ale minunatului Menghele! În paralel, îi citeam, fascinat, articolele din presă. Auzeam, totodată, vorbe extraordinare despre realizările sale didactice. Colegii îl ridicau în slăvi. Îţi spun sincer că ajunsesem, pe măsură ce zilele treceau glorios, să mă simt puţin vinovat. Deşi încîntat de ajutorul nesperat al tînărului capabil, mă gîndeam, în intimitate, că era cumva necinstit ca el să piardă atîtea ore în secretariat. Se epuiza, nervos şi intelectual, o mare valoare.“ Decanul stopă, meditativ, naraţiunea.

După un respiro contemplativ, o reluă cu aplomb împrospătat: „Am lăsat, ca atare, la o parte laudele şi, implicit, beneficiile venite de pe urma lor (îi ziceam uneori: «Sînteţi un fenomen! V-am citit eseul de săptămîna asta, domnu‘ Menghele, scrieţi minunat! În acelaşi timp, munciţi şi aici ca un rob. Fără dumneavoastră am sucomba!», sperînd ca micile elogii să-l ţină aproape de noi şi în viitor, iar el îmi răspundea modest: «Fac şi eu ce pot, domnu’ decan, nu e mare lucru!»). M-am dus deci hotărît la el şi i-am ordonat: «Domnu‘ Menghele, gata cu abuzul! Mă doare sufletul să o spun, dar nu mai pot profita de bunăvoinţa dumneavoastră! Vă rog să nu mai munciţi la secretariat! Dedicaţi-vă timpul doar cercetării şi predării. Sînteţi un intelectual de prim rang, nu vă puteţi irosi între aceste hîrtii». «Dar, domnule decan, îmi place munca mea!», ripostă el cuminte. «Bine», am cedat eu, pe jumătate înduioşat, pe jumătate interesat, «însă numai o oră pe zi, dimineaţa. Atît vă mai permit să veniţi pe la noi.» «Cum doriţi dumneavoastră», a încuviinţat Menghele descumpănit şi a plecat. Haos, bineînţeles. Şi secretarele, şi studenţii m-au privit o vreme cu ură, dar am rămas neclintit. Miza intelectuală a situaţiei era mult mai mare… Apoi, surpriză! După vreo două săptămîni, citesc în ziar că Primăria îl va premia pe tînărul asistent de la Filozofie, Mădălin Menghele, pentru excelenţă academică, într-o gală a valorilor locale. M-am bucurat enorm. Ştii cît urăsc provincialismul acestor festivităţi şi, cu precădere, veleitarismul primarilor noştri, însă acum se făcuse o alegere bună şi, de aceea, am decis că trebuia să mă duc la ceremonie. Doar pentru Mădălin! În fine, am mers… La momentul culminant, primarul îl strigă pe Menghele şi, în aplauze şi ovaţii, pe scenă urcă un tip blond, înalt, cu plete, şi cu o privire tăioasă. Menghele al meu era brunet, scund, tuns periuţă şi cu fizionomie blajină. Am crezut că am un atac neurologic! Vin la şcoală aiurit, a doua zi dimineaţă, şi năvălesc, în ora de lucru aprobată, peste Mădălinul meu. Întreb cu glas tremurat: «Cine sînteţi dumneavoastră?». «Costel Mîrşavu-Popică, să trăiţi!», a răcnit individul ca la armată. «Noul dumneavoastră administrator. Am luat concursul şi am fost angajat cu patru zile înainte să deveniţi decan!» «Păi», am zis îngrozit, «de ce m-aţi lăsat să vă spun

?» «N-am vrut să vă supăr, să trăiţi! Am concluzionat că mă puteţi numi cum vreţi dumneavoastră, atîta vreme cît îmi apreciaţi eforturile!»“ Decanul tăcu iarăşi cu o figură descompusă.

Reveni totuşi, ulterior, încărcat de înţelepciune: „Prin urmare, dragul meu decan, dragă Codrine, asta confuzie, nu glumiţele tale!“. Mi-am spus atunci, instantaneu, că aceea era şansa mea şi nu aveam dreptul să o ratez. Nu puteam să-mi trădez statutul de dilematic adevărat. Am răspuns aşadar, piţigăiat: „Nu ştiu despre ce vorbiţi! Nu sînt decan, nu sînt Codrin.

! Mă cheamă Ghiocel Podoabă-Nebunu şi lucrez la Aprovizionare!“.

Prezentul discontinuu,

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.