Mai recent. Sportiv, nu politic. Istoric.

Istoria era să separe cele două cuvinte-legendă „Messi și Barcelona”, dar s-a decis să mai aibă puțină răbdare. Tare-i bună răbdarea în istorie. Și în sport.

Parcursul fotbalistului argentinian la clubul catalan nu a fost oricum prea simplu, cel puțin nu a început simplu. Și a implicat și un… șervețel – te poți gîndi, fără a compara, la alt (presupus) șervețel cunoscut din istorie, care împărțea sferele de influență din Europa de S-E în 1944.

În toamna de acum fix două decenii, Lionel Messi și tatăl său au ajuns la Barcelona pentru o perioadă de probă a foarte tînărului fotbalist care, la nivel local, deja uimise cu talentul său.

Antrenorul-cheie care trebuia să îi vadă prestația era Carles (Charly) Rexach. În acest scop, s-a organizat un meci între juniorii de 14 și 15 ani și studenții din primul an. Grupele de vîrstă erau special alese astfel încît lui Messi, care avea doar 13 ani, să îi fie urmărită prestația împotriva băieților mai mari.

Rexach, ajuns cu întîrziere la partida disputată pe Miniestadi, a ocolit în fugă terenul pînă a ajuns la banca tehnică. Vreo șapte-opt minute a durat alergătura antrenorului după propriile spuse, timp în care deja luase o decizie referitor la Lionel: „Trebuie să semnăm cu el. Acum”.

Dacă ar fi așa simplu… Dar nu a fost. Aproape niciodată nu este. Messi era încă un copil, deci legal nu avea putere de decizie, ceea ce complica destul de mult situația, plus că era străin, iar legea nu permitea unui străin să joace într-o ligă națională.

Toate acestea, la care se adăuga și o problemă de sănătate a sportivului, au întîrziat decizia la nivelul clubului, chiar dacă Charly Rexach insista că puștiul merită toate eforturile.

În decembrie a avut loc o întîlnire între antrenor și reprezentantul familiei Messi, cel din urmă semnalînd că, dacă Barcelona nu îl ia pe copil, copilu’ pleacă în altă parte (deja începuseră discuții cu Real Madrid, nu era cacealma). „Voiau un acord scris, altfel nu mai aveam ce negocia”, își amintește Rexach. Știind că o ocazie așa bună nu trebuie ratată, acesta a improvizat: „Am luat un șervețel de hîrtie și am scris că Barça promite să semneze cu Leo Messi dacă sînt îndeplinite condițiile convenite. Am semnat și i l-am dat lui”. Reprezentantul lui Messi a semnat și el. Deși reprezenta doar o garanție simbolică, acordul de onoare de pe șervețel a fost o mișcare care a echilibrat „meciul”. 

Restul este istorie. Care încă se mai scrie. Cred că nu pe șervețel.

Mihaela Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitor, coprezentator și coautor (comentariu și scenariu) al serialului documentar România construită.

Foto: wikimedia commons