Zvonuri cu substrat prezidenţial

Publicat în Dilema Veche nr. 121 din 18 Mai 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Lunea trecută, la începutul zilei, fluxurile de ştiri lîncezeau ca întotdeauna după un week-end fără focare de aviară, inundaţii spectaculoase sau declaraţii "orbane". Vestea îmbolnăvirii preşedintelui a picat ca o mană cerească pentru redactorii care se chinuiau să găsească o convocare mai cu ştaif la o procuratură, o gîlceavă cît de cît picantă pe culoarele Parlamentului, un accident mai cu tîlc pe şoselele patriei. Fericiţi ştiriştii de serviciu, mai ales că urma o conferinţă de presă ţinută de doctorul Oprescu, personaj slobod la gură şi degrabă vărsător de subînţelesuri haioase. Pînă seara, carele de reportaj au zbîrnîit, talk-show-urile au vociferat, publicul a aflat ce este şi la ce serveşte o hernie de disc; că nu se vindecă fără operaţie - dar că se poate opera cu laparoscopul (aici au fost nişte dispute, unele şcoli de gîndire susţinînd să se acţioneze la paroscop); că oricum preşedintele va fi înapoi la lucru după 48 de ore, după ce se va fi operat la Universitar. Mai pe înnoptat, lucrurile s-au complicat, căci a apărut o a doua comisie (unii zic că asta era prima, cea dinainte fiind necostituţională), care a zis că operaţia nu trebuie făcută la Universitar (unde mişună microbii prin blocul operator), ci la Bagdasar (unde e cel mai mare chirurg obosit din ţară), dar că, de fapt, va avea loc la Viena, unde sînt cele mai tari laparoscoape (sau medicii cei mai tari la paroscoape). Alte care de reportaj, alte talk-show-uri, alţi experţi. Şi-au expus punctele de vedere tot felul de persoane competente - medicul lotului de gimnastică, o doamnă care se operase de hernie acum trei ani, meşterul care zugrăvise blocul operator, un domn care tocmai trecea pe acolo. S-a glosat enorm pe tema salamului cu soia (varianta "noi ne operăm cu bisturiuri neaoşe"), nimeni n-a întrebat dacă într-adevăr nu există în ţară săli de operaţie aseptice, care e numărul legii ce reglementează alcătuirea comisiei care decide soarta demnitarului bolnav, nici dacă de fapt, existau alternative. A fost o zi în care densitatea de informaţii contradictorii pe minut s-a situat cu mult peste media naţională. Subiectul avea, ce-i drept, toate datele necesare captării atenţiei: era despre preşedinte, era cu boală, era ceva şi cu meciul Nicolăescu-Oprescu. Problema era că faptele cunoscute erau din cale-afară de puţine. Nici Administraţia Prezidenţială, nici Ministerul Sănătăţii nu se osteniseră să prezinte o versiune "solidă" a situaţiei. Dar nici presa nu a excelat în eforturi de a obţine informaţii specifice. Contrazicerile dintre cele două comisii medicale au fost discutate prin prisma unui mai vechi conflict politic, în loc ca cineva să se intereseze care este procedura legală (în măsura în care aceasta ar exista). Faptul că cineva (Sorin Oprescu) a convocat o conferinţă de presă a scutit redactorii de ştiri de a se întreba dacă aceasta este sursa oficială. Prin definiţie, zvonul este o formă de comunicare (şi, într-un sens, de producere) a informaţiilor prin canale ne-instituţionale. De regulă, la bază vom găsi o informaţie reală, care însă va fi distorsionată în aşa măsură încît la final putem vorbi despre producerea unei noi informaţii. Terenul propice dezvoltării zvonisticii este lipsa canalelor de comunicare instituţionale sau lipsa de credibilitate a acestora (de asta era ţara plină de zvonuri pînă în '90). În ultimii ani, se poate vorbi despre statornicirea unor modele de comunicare relativ eficiente între mass-media şi autorităţi. De regulă, atunci cînd are loc un jaf, reporterul ştie la ce birou al poliţiei să telefoneze pentru a obţine rapid o informaţie fiabilă. Lucrurile se complică atunci cînd au loc evenimente atipice (este cazul îmbolnăvirii preşedintelui). În astfel de situaţii, se recurge la canale improvizate, bazate pe logica bunului-simţ (medicul care s-a ocupat de operaţia preşedintelui precedent este o sursă mai credibilă decît un ministru fără studii medicale). Ceea ce înseamnă că, deşi există mecanisme stabilite şi care îndeobşte funcţionează, avem o problemă la nivelul instituţionalizării relaţiei dintre autoritatea publică şi mass-media - cu alte cuvinte, iar ne lipsesc procedurile. Curios este că, pe această groaznică sete de informaţii relevante, o ştire-cheie a trecut cu totul neobservată. Anume că, în timp ce preşedintele era internat la spitalul Elias, ministrul Agriculturii, Gheorghe Flutur, a dispus ca inspectorii Direcţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor să verifice patiseria aflată în incinta spitalului. Motivul a fost o sesizare sosită la minister, potrivit căreia în magazinul alimentar s-ar vinde produse alterate.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.