Scriitoarea de origine indiană Arundhati Roy afirma recent, în emisiunea 60 Minutes găzduită de CBS, că prezentul nostru a dispărut. Avem un trecut, un viitor, dar nu mai există nici o legătură între ele. E un timp suspendat, în care cuvîntul cel mai des folosit în raport cu trecutul pare să fie regret, iar cel legat de viitor, speranță.

Dosarul de față își propune să afle dacă memoria trecutului te poate pregăti pentru viitor. Dacă experiența anterioară e în măsură să te ajute să-ți reconfigurezi viața care urmează. Dacă acest tunel lung pe care îl străbatem împreună ne va face mai înțelegători, mai empatici. Dacă vom învăța să ne folosim bucuriile deja trăite drept combustibil pentru vise și să diferențiem speranța de iluzie.

Capacitatea de a ne alege atitudinea într-o anumită situație este, în opinia psihiatrului Viktor Frankl, fondatorul logoterapiei, cea mai importantă dintre libertățile noastre. Alegerea felului de a fi înseamnă speranță, chiar și în cele mai complicate vremuri. Tocmai May You Live In Interesting Times a fost intitulată Bienala de Artă de la Veneția din 2019, iar expozițiile au avut ca temă rolul fiecăruia în păstrarea unui echilibru al întregii planete, felul în care o putem schimba în bine. Un titlu prevestitor, am putea spune, deși interesant, definit drept „demn de atenție”, este un cuvînt inexact, care lasă loc de interpretare. Concret, trăim vremuri de regrete și de speranțe, pe care o alchimie miraculoasă le poate topi în aurul prezentului, cum inspirat scrie cineva în acest Dosar.

E o perioadă de tranzit în care, ascultînd îndemnul lui Arundhati Roy, în loc să încercăm cu orice preț să coasem strîns trecutul de viitor, mai bine ne-am gîndi puțin la ruptura dintre ele. Ne-am putea exercita dreptul de a alege felul în care să ne schimbăm viețile. Iar alegerea aduce întotdeauna speranță. 

Ilustrație de Ion BARBU