www.piatadespaga.ro - interviu cu Codru VRABIE, preşedintele Asociaţiei EPAS

Publicat în Dilema Veche nr. 523 din 20-26 februarie 2014
www piatadespaga ro   interviu cu Codru VRABIE, preşedintele Asociaţiei EPAS jpeg

Lansat la sfîrşitul anului 2012, site-ul www.piatadespaga.ro este un proiect al Asociaţiei EPAS, un proiect menit – spun iniţiatorii – să reducă fenomenul şpăgii în România. Despre cum se poate face acest lucru şi despre efectele pe care site-ul le are deja în contextul social şi economic din ţara noastră, la numai un an de la lansare, am vorbit cu preşedintele Asociaţiei EPAS, Codru Vrabie.

Pe scurt, ce înseamnă „piaţa de şpagă“?

În primul rînd, vorbim despre un proiect gîndit sub formă de instrument pentru depistarea „preţului corect“ de pe piaţa şpăgii. Căci în general, în România, cînd vorbim despre şpagă, vorbim mai mult despre un „fenomen“, niciodată despre ceva concret. Tocmai acest lucru îl aduce site-ul: concretizarea acestui fenomen. Date clare. Statistici. Oricine care intră pe acest site are acces atît la o bază de date cu informaţii utile despre unde şi cît se dă şpagă, cît şi la posibilitatea de a posta el însuşi, în regim de anonimat, cînd, cui şi cît a dat şpagă – informaţii care contribuie la creşterea bazei de date. Astfel, poţi vedea, concret, care e situaţia şpăgii în România, pe zone, pe oraşe, pe instituţii. Iar acest lucru este benefic din mai multe cauze. În primul rînd, te ajută să nu plăteşti „mai mult decît face“; afli, de exemplu, că există birouri diferite ale aceleiaşi instituţii şi dacă la unul ţi s-a cerut o şpagă, ca să ţi se rezolve o problemă, la altul poţi avea şansa să rezolvi problema respectivă, dînd mai puţin.

Sună puţin cinic...

Nu este deloc cinic. Pentru ce, în momente de criză economică, să dai mai mult decît se cere? În loc să rezolvi o problemă dînd 100 de lei, mai bine te duci la altul care îţi cere 50... Sau, la modul ideal, te duci la cel despre care alţi utilizatori ai site-ului spun că nu cere nimic. Mecanismul e simplu: cel care cerea iniţial 100 de lei, văzînd că oamenii se duc în altă parte, este obligat ori să scadă preţul, ori să mărească calitatea şi numărul serviciilor. Ori să nu mai ceară deloc.

Tocmai acesta e şi scopul proiectului: dacă vorbim despre şpagă în România, trebuie să vorbim pe faţă, ca despre o adevărată piaţă. Noi nu facem decît să introducem elementul de competiţie pe această piaţă. Iar acest lucru nu poate avea decît două efecte: fie creşterea calităţii serviciilor pentru care plătim şpagă, fie reuşim şi obligăm preţul şpăgilor să coboare pînă la, sperăm, anularea lor.

La nivel mondial, în ultimii cinci ani au apărut mai multe asemenea site-uri. Cel mai cunoscut este ipaidabribe.com, din India, un site cu o poveste deosebit de interesantă: din mişcarea din spatele proiectului s-a născut un partid care, chiar cu cîteva luni în urmă, a cîştigat o porţiune importantă din consiliul general de la New Delhi. Personal, mi-a atras atenţia bribespot.com, un site gîndit global de către un estonian, care locuieşte în Germania: o hartă a lumii, unde participă toată lumea care a dat şpagă.

Site-ul nostru, www.piatadespaga.ro, face însă un pas înainte, dîndu-le şansa oamenilor nu doar să raporteze, ci să şi afle unde anume sînt preţurile mai mici.

Au trecut un an şi o lună de la lansarea acestei iniţiative curajoase. Ce ecouri aveţi pînă în prezent şi care ar fi statisticile şpăgii în România?

Pînă să lansăm acest site, nimeni nu ştia, de exemplu, care e şpaga medie plătită anual de către un român. Astăzi ştim. Este vorba despre o sumă cuprinsă între 260-270 de euro pe an. Alt exemplu: nimeni nu ştia, pînă acum, în ce mod s-ar putea estima volumul şpăgilor mici din ţara noastră. Azi putem spune că avem aceste informaţii şi, mai mult, le putem plasa şi pe zone. Am estimat, pe baza raportărilor pe care le primim, că în România se plăteşte anual un miliard de euro pe an sub formă de şpăgi. Este vorba despre şpăgile mici, date la ghişeu, la profa de liceu, la secretară, la brancardier... Dacă acest miliard de euro, care înseamnă venituri în buzunarele unor oameni, ar fi impozitaţi cu 16%, gîndiţi-vă ce s-ar putea face cu 160 de milioane de euro pe an, în condiţiile în care bugetul anual al ministerului public este de 160 de milioane de euro pe an?

Mai există, bineînţeles, şi statistici pozitive. Din raportările de anul trecut, avem un procent cuprins între 25-35% de raportări ale unor oameni care şi-au rezolvat anumite probleme, fără să dea nici un ban.

Pentru ce dau oamenii şpagă?

Sînt trei lucruri pentru care se dă şpagă, nu doar la noi, ci pretutindeni în lume. Cel mai grav este să dai şpagă pentru a obţine ceva ilegal. Tu n-ai dreptul să construieşti autostrăzi, n-ai certificat, dar dai o şpagă, cîştigi contractul, faci autostrada, şi poţi pune în pericol viaţa unor oameni. Al doilea motiv este cel mai răspîndit: cînd vrei să obţii ceva, la care ai dreptul, în mod legal, doar că vrei să-l obţii mai repede şi, după caz, de o mai bună calitate. De exemplu, ai dreptul să obţii o autorizaţie de construcţie, dar tu o vrei în trei zile, nu în treizeci. Al treilea motiv, care după părerea mea este cel mai insidios şi mai pervers, e cînd dai şpagă ca să te asiguri că, în viitor, cînd vei mai avea nevoie, cel care primeşte banii va îndeplini pentru tine oricare dintre celelalte două motive.

În ce sectoare se dă cea mai mare şpagă?

Din cele peste 900 de raportări, aproape jumătate, adică 430, indică sectorul de sănătate. Aici media se situează undeva înspre 200 de euro. Conform site-ului, pe locul 2 se situează şpăgile date în poliţie şi justiţie, iar pe locul 3, în educaţie.

Unii spun că şpaga întregeşte sistemul nostru socio-economic. Că fără ea, totul ar cădea în colaps. Ce credeţi?

Americanii au o vorbă. Grease or sand the wheels? Să ungi rotiţele, sau să le îngreunezi? Este o falsă dilemă. Nu sărăcia produce corupţie, ci corupţia produce sărăcie. Dacă toţi banii din sistemul public ar fi alocaţi corect, dacă nu am avea evaziune fiscală de 10 miliarde pe an, n-ar exista atîta corupţie. Lucrurile merg prost pentru că oamenii s-au obişnuit cu principiul „merge şi aşa“. Avem impresia că, dacă „nu mi-e rău“, e perfect. Or, nu asta trebuie să fie aspiraţia noastră de perfecţiune. Dacă văd o situaţie în care puterea este abuzată, trebuie să reacţionez. Lucrurile se schimbă de jos în sus. Acceptarea este o chestiune nocivă şi vine din comoditate. Dacă te obişnuieşti cu ea, la rîndul tău vei fi abuzat şi vei trăi toată viaţa ca o victimă, cu ideea supunerii în cap, şi o să te tot plîngi că „sistemul e de vină“. Nu vei vedea că, de fapt, tu eşti cel care lasă „oamenii răi“ să facă legea. Nu trebuie să fii agresiv cu cel care greşeşte. Trebuie doar să-i spui un lucru simplu: „Ceea ce faci tu în momentul acesta mă deranjează, aş prefera să nu te mai văd făcînd acest lucru.“ Însă cîţi dintre noi pot şi fac asta?

Credeţi că românii preferă să dea şpagă, decît să plătească nişte servicii în plus?

Românii nu sînt informaţi. Mie asta îmi spune statistica din piaţa de şpagă. Cînd tu ai acces la o bază de date unde poţi afla unde se dă şpaga mai mică sau unde nu se dă deloc, dar nu o foloseşti, ci te duci în continuare să plăteşti bani grei pe sub mînă... înseamnă că ori nu-ţi pasă, ori nu vezi consecinţele. Şi, deşi toată lumea se plînge de acest lucru, sînt foarte puţini care fac ceva în legătură cu asta, majoritatea ignorînd pericolul pe care şi-l asumă întreţinînd acest fenomen.

Care ar fi cel mai mare pericol al şpăgii?

Am să vă spun o poveste. Un funcţionar public avea o fată. Într-o zi, fiica lui a avut un accident şi a ajuns la spital, pe masa de operaţie, dar nu a supravieţuit intervenţiei chirugicale. Pentru că a fost operată de către un chirurg care, în urmă cu cîţiva ani, a dat şpagă unui domn profesor ca să treacă un examen de specialitate. Profesorul, care nu luase niciodată şpagă, a luat de data aceasta, pentru că i se stricase maşina şi avea nevoie de bani. Maşina i se stricase pentru că făcea naveta pe un drum plin de gropi. Drumul era plin de gropi pentru că dirigintele de şantier nu a folosit materialele corespunzătoare, ca să facă economii, ca să acopere şpaga pe care patronul a plătit-o funcţionarului ca să cîştige proiectul cu şoselele. Iar funcţionarul a avut o fată, care a murit într-un accident, pentru că a fost operată de către un chirurg etc. etc.

Morala e simplă. Şpaga ucide. 

a consemnat Stela GIURGEANU 

Foto: romaniapublica.ro

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.