W.A.S.T.E. / REBUT

Publicat în Dilema Veche nr. 267 din 27 Mar 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

1. Nu aş fi citit acest roman dacă cineva nu l-ar fi tipărit? Chiar aşa de importanţi sînt agenţii care distribuie uniform un tip de produs cultural? O televiziune, o editură mare, un post de radio, un cotidian cu tiraj, o casă de producţie etc. " toate acestea sînt centre de putere care distribuie un anumit tip de produs cultural la un anumit tip de public într-un anumit mediu de comunicare. Sînt agenţii centrali într-un joc numit "producerea şi emisia de informaţie". Şi statul e un asemenea agent (de altfel, în regimurile totalitare ceilalţi agenţi se subsumează statului; acum doar îl concurează). Toţi aceşti agenţi se luptă să capete ceva de la noi, cei care primim informaţia pasiv: vor să cîştige atenţia noastră. Să fim atenţi la ce vor să transmită. Dar, de fapt, noi nu sîntem doar informaţional-pasivi. Noi sîntem, în fiecare moment al nostru, o sursă care emite informaţie. Căldura corpului, gesturile, ideile noastre, datele noastre personale, gusturile noastre " toate acestea fac parte dintr-un flux informaţional intens pe care îl distribuim continuu. Şi noi, ca şi agenţii centrali, emitem. Cînd agenţii centrali au înţeles acest fapt, au început să se uite cu atenţie la public şi să-i absoarbă emisiile. Televiziunea reuşeşte mai puţin, Facebook şi Google mai mult. Cu cît agenţii centrali sînt mai atenţi cu agenţii periferici, cu atît agenţii periferici vor fi mai atenţi cu ei. Iar în mediul online, această "atenţie pentru atenţie" e o lege, a schimbului şi încrederii foarte veche. Te ajut pentru că mă ajuţi " Linux, Mozilla Firefox şi în general orice open source. Te corectez pentru că mă corectezi " Wikipedia. Te citesc pentru că mă citeşti " blogurile. Circulă o vorbă prin tîrg că centrele de putere din l’ancien régime au trecut de partea revoluţiei digitale şi îşi transferă toată atenţia online. Dar oare respectă regula veche a acestui mediu: "atenţie pentru atenţie"? Cred că le e destul de greu să respecte un astfel de egalitarism. Le-ar transforma în agenţi periferici. 2. "Atenţie pentru atenţie" ar fi forma hibridă de personal şi de media: personal media. Probabil viitorul lecturii nu va mai fi formatul carte, ci formatul twitter. Să ne închipuim o lectură a unui roman scris fast-forward, cu personaje din lumi apropiate sau îndepărtate " oricum, lumi certificate ca fiind reale, tangibile ", un roman în care poţi interveni şi comenta (aşa cum faci pe bloguri, pe Facebook), un roman al cărui final nu-l ştii. Vieţile noastre devin multimedia narative (non-liniaritatea e firească, în comparaţie cu non-liniaritatea dintr-un roman postmodern) pe net. În faţa acestei producţii imense de poveste, nici o editură nu poate rezista. De ce să mai citesc un roman tipărit al unui scriitor celebru, cînd pot "citi" o viaţă alertă şi plină de surprize a unui alt participant la reţea, cu care împart poate afinităţi sau pe care l-am catalogat eu, prin informare activă, că e o persoană interesantă? Scriitorul celebru e întotdeauna rezultatul catalogării altora, reputaţia sa e un produs colectiv al unor agenţi centrali pe care nu îi cunosc şi, cu siguranţă, nu îi percep ca persoane umane. Dacă am alege egalitarismul atenţiei, atunci nimeni nu ar mai putea prelua mai mult din spaţiul public de exprimare. Nu văd motive să acordăm mai mult credit (şi implicit atenţie) unui roman apărut într-o editură clasică decît unuia apărut într-o editură digitală şi pe ambele să le catalogăm "literatură", iar povestea unui blogger oarecare să o indexăm drept "experienţă personală". Putem stabili etichete, pentru orientare, doar unei epoci pre-digitale. A oferi egală atenţie pentru orice tip de exprimare textuală ar însemna o eliberare de formalismul paginii de hîrtie şi al catalogărilor gen Dewey, RAMEAU etc. Iar acest lucru e posibil uitînd cu totul de agenţii centrali din l’ancien régime. 3. Într-un documentar care circulă gratuit şi legal pe web şi prin reţelele p2p, Steal this Film, apare un profesor universitar american care susţine o ipoteză interesantă: ediţiile pirat (cele interzise sub l’ancien régime) şi reţelele clandestine de cititori au pregătit spiritul revoluţionar de la 1789. Astăzi, observînd retorica eliberării pe care o aduc noile tehnologii şi faptul că prin intermediul lor se creează cele mai puternice reţele informaţionale de pînă acum, între indivizi răspîndiţi pretutindeni, nu poţi să nu faci o paralelă cu spiritul pe care ediţiile-pirat şi aerul conspiraţionist îl generau în anii premergători Revoluţiei franceze. În acest context, generaţia MySpace, nepoţii generaţiei UNIX, ar trebui privită mai atent. Din interiorul ei se nasc formele noi de exprimare textuală (mesajul de dragoste format SMS) sau se reiau cele vechi în formate noi. Cu ce ar fi diferite poemele cîntate ale trubadurilor, ca act de exprimare, de pozele făcute cu telefonul mobil în baie sau de înregistrările video pe YouTube? " în ambele situaţii scopul este captarea atenţiei altor persoane. Pentru ei nu contează prea mult nici mediul clasic al cărţii, nici cel al televiziunii. Adevărata formă de entertainment este vînătoarea de atenţie online. Televiziunea încearcă să intre în joc prin formate gen American Idol. Probabil editurile clasice nu vor găsi terenul de joacă prea repede.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.