Voluntariatul, în adevăratul sens al cuvîntului, este „o mişcare“ în continuă expansiune de 25 de ani deja. Zic „voluntariat în adevăratul sens al cuvîntului“ pentru că, cel puţin la nivel social şi teoretic, acesta nu mai este considerat acelaşi lucru cu „munca patriotică“ de dinainte de Revoluţia din 1989. Schimbarea de percepţie a început, în schimb, mai tîrziu, şi poate că încă facem demersuri în acest sens şi în anul 2015. Un sprijin în schimbarea acestei percepţii este însuşi faptul că România are o lege a voluntariatului din anul 2001, aceasta suferind, în decursul anilor, mai multe modificări menite să vină în ajutorul organizaţiilor neguvernamentale şi al voluntarilor. Necesitatea unei legi a voluntariatului şi reglementarea sectorului în România au apărut, în principal, pentru a evita exploatarea resurselor umane care erau implicate de multe ori cu responsabilităţi şi expertiză de angajaţi, fără însă a fi remunerate. O altă nevoie pe care o lege a voluntariatului a suplinit-o şi o face şi în prezent este aceea de conştientizare a faptului că atît organizaţiile care implică voluntari, cît şi voluntarii au drepturi şi responsabilităţi ce trebuie apărate şi, respectiv, respectate. 
 
În prezent, România are o lege a voluntariatului „în cea mai bună formă“, concepţie general acceptată de sectorul neguvernamental. Legea voluntariatului 78/2014 (documentele de suport pentru aplicarea acesteia se găsesc pe www.federatiavolum.ro/resurse) are specificaţii clare cu privire la obligativitatea contractului de voluntariat şi a fişei voluntarului, vîrsta voluntarilor (care nu trebuie să fie mai mică de 15 ani), un instructaj SSM (Securitate şi Sănătate în Muncă) obligatoriu pentru voluntari şi nu numai pentru angajaţi. Nu în ultimul rînd, România se poate mîndri cu prima lege din spaţiul european care vizează ca voluntariatul să fie recunoscut ca experienţă profesională (dacă este efectuat prin activităţi în domeniul studiilor urmate) şi care prevede obligativitatea unui certificat de voluntariat eliberat în urma stagiului efectuat. Legea voluntariatului 78/2014 a creat contextul ca Federaţia VOLUM să facă demersuri pentru implementarea primului sistem naţional de recunoaştere a competenţelor şi abilităţilor dobîndite prin voluntariat din România, aşa încît, în prezent, luna august este luna în care se finalizează procesul de pilotare al certificatului de voluntariat (kit-ul de pilotare al certificatului de voluntariat şi mai multe informaţii se pot găsi pe www.federatiavolum.ro/resurse), proces în care s-au înscris 125 de organizaţii. De reţinut este faptul că eliberarea unui astfel de certificat de către organizaţiile neguvernamentale presupune ca acestea să conştientizeze importanţa unui coordonator de voluntari, a unui sistem de management al acestora şi importanţa recrutării lor doar în momentul în care au programe şi activităţi în care să fie implicaţi. Ne lovim adesea de situaţii în care percepţia organizaţiilor despre voluntari este aceea de „executanţi ai activităţii“ şi nu de membri ai echipei organizaţiei fără de care multe iniţiative nici nu ar prinde culoare. 
 
Voluntarii sînt aceia despre care se spune că sînt de nepreţuit şi care îşi rup din timpul lor pentru a face o schimbare, a da ceva înapoi în comunitate, fără a dori ceva în schimb, poate nici măcar un certificat de voluntariat. Ne lovim adesea de situaţii în care organizaţiile nu îşi dau seama de faptul că, prin activităţile în care se implică, voluntarii sînt într-un proces de învăţare, de dezvoltare, care uneori este conştientizat de către aceştia; iar alteori (de cele mai multe ori) este nevoie de sprijinul coordonatorului în identificarea rezultatelor învăţării lui, identificarea activităţii care îl motivează pe acesta, tocmai pentru a-i da responsabilităţi bazate şi pe nevoile lui, nu doar pe cele ale organizaţiei. Lucrurile acestea se schimbă, din fericire, pas cu pas, şi descopăr oameni care spun despre rolul de coordonator de voluntari că este cel mai frumos rol pe care l-ar putea avea. 
 
Eurobarometrul 75.2 „Voluntariat şi solidaritate intergeneraţională“ realizat în 2011 cu ocazia Anului European al Voluntariatului 2011 – http://tinyurl.com/k33xnl2 – arată că 16% din români, adică aproximativ 4.000.000 de locuitori, se implică în activităţi de voluntariat, în timp de olandezii participă la astfel de activităţi în proporţie de 57%, danezii în proporţie de 43%, iar în Austria implicarea ajunge la 39%. În Norvegia, 80% din populaţie ia parte la activităţi comunitare, acestea incluzînd voluntariatul. 
 
În România, sistemul de recunoaştere a competenţelor dobîndite prin voluntariat este unul inspirat din cele cinci modele europene de astfel de sisteme (Slovacia, Olanda, Franţa, Scoţia şi Croaţia), adaptate la contextul socio-economic românesc, în vederea implementării legii voluntariatului 78/2014. De asemenea, într-un demers de o aşa amploare e foarte important să nu uităm că instituţiile statului au şi ele un rol important şi că, dacă vrem să creştem mişcarea de voluntariat şi să o şi profesionalizăm, e important să avem şi susţinerea lor. Prin urmare, Federaţia VOLUM a implicat în acest proces şi Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vîrstnice, Autoritatea Naţională de Calificări, Ministerul Educaţiei Naţionale, experţi EQVET, Ministerul Tineretului şi Sportului, ANPCDEFP, Universitatea Bucureşti.
 
Ca urmare a acestor demersuri, în luna septembrie 2015, Federaţia VOLUM va lansa o platformă care va veni în sprijinul mişcării de voluntariat şi care, pentru început, va avea două componente principale: „matching“ între cererea şi oferta de voluntariat la nivel naţional şi eliberare de certificate de voluntariat. În luna februarie a anului 2016, la cele două componente se va adăuga şi o a treia, şi anume Registrul Naţional al Voluntarilor, un soft instrument pentru eficientizarea şi profesionalizarea efortului coordonatorilor de voluntari. Toate vor fi reunite sub umbrela platformei cu numele Hartavoluntariatului.ro.
În România există, în acest moment, peste 70.000 de asociaţii, fundaţii, federaţii şi sindicate înregistrate la Ministerul Justiţiei. Dintre acestea, aproximativ 35.000 desfăşoară anual activităţi şi sînt organizaţii funcţionale. Estimăm că aproximativ 20.000 de organizaţii din România mobilizează voluntari în activităţile lor. Totuşi, principala problemă rămîne lipsa unor studii care să dovedească valoarea voluntariatului în viaţa individului, a organizaţiei şi a societăţii în ansamblul ei şi tocmai de aceea VOLUM este în proces de a pune bazele unui Registru Naţional al Voluntarilor ce va avea şi componenta de emitere de rapoarte şi statistici la nivel naţional. Platforma Hartavoluntariatului.ro îşi doreşte să reunească sub umbrela ei cît mai multe dintre asociaţiile active din România, iar următorii doi ani vor fi bogaţi în eforturi în acest sens. 
 
Sînt multe de spus despre voluntariat şi sînt multe încă de făcut pentru a-l aduce la potenţialul său real, dar cred că România este pe drumul cel bun în acest demers. 
 
Ana-Maria Grădinariu este coordonator de programe la Federaţia VOLUM. 
 
Foto: wikimedia commons