Viziunea autorului

Mihaela NICOLAE
Publicat în Dilema Veche nr. 446 din 30 august - 5 septembrie 2012
Viziunea autorului jpeg

Nu sînt admise sublinieri pe lucrare. Ca să nu fie influenţată evaluarea. Mi-aş dori să „corectez“ o teză care să semene cu Gîlceava Înţeleptului cu Lumea. E interesant să citeşti o lucrare de bacalaureat aşa cum ai citi un roman – un text bine scris, construit după o anumită filozofie, reflectînd o personalitate interesant conturată. În setul meu de lucrări nu există aşa ceva. În schimb, mi-e dat să descifrez nişte rune; desenul din covor nu se vede nici din avion! Literele cad de-a valma pe foaie, unele neterminate, altele cocoşate, litere în plus, litere în minus, puse în cuvinte-gîndaci, kafkiene. Fără caligrafie, fără stil, fără logică. Şi simt imediat că orice metamorfoză e cu putinţă. Autorul e stîngaci, se vede limpede că n-a prea scris în ultimul timp, dar se strecoară printre cerinţe cu cîteva clişee. Trec cu privirea peste un „Demiurc“ şi peste enumerarea retezată a motivelor literare (inimă, mînă, piele, ochi) şi mi-e clar că Autorul e înspăimîntat de rîndurile pe care (crede el!) trebuie să le umple ca să ia nota 5.

De la primele enunţuri, sistemul meu de valori se face praf. Sistemele mele de alarmă lasă pe foaie multe-multe sublinieri cu roşu. „O scrisoare pierdută de Mihai Eminescu are 398 de versuri structurate în 97 de catrene bicentenare.“ De la Caragiale la Eminescu nu-i decît un pas. Cine-l face?!... Cine nu?!... Sînt convinsă că Autorul nu ştie că un catren are patru versuri, dar a făcut un efort să reţină termenul „bicentenar“, pentru orice eventualitate. „Luceafărul îi spune fetei să îi fie mireasă, că luna îi este mamă, soarele îi este tatăl, iar stelele îi sînt fraţi.“ Simt crunt nevoia de lămuriri şi le obţin: „Luceafărul este astru. Fata, deosebită“. Aha! Urmează duioşiile („Cătălina era o fată frumoasă, gingaşă, cu obrăjori roşii care ieşea la balcon...“) şi viziunile de apocalipsă Salman Rushdie: „Viziunea autorului este una ştiinţifico-fantastică deoarece acesta are o imaginaţie bogată, el copilărind la Ipoteşti împreună cu alţi scriitori“. Cu cine? Cu cine?... mă grăbesc să întreb – în gînd, să nu-i deranjez pe ceilalţi corectori din sală. Nu primesc răspuns direct, ceva-ceva se poate deduce din alt paragraf: „Ioan Slavici l-a aruncat pe poet într-un azil de nebuni, unde l-a şi găsit Veronica“. Vreau să-mi ridic ochii spre cer, dau însă numai de ochiul roşu al camerei de luat vederi. Căldură mare! Mă concentrez din nou asupra lucrării, oricum mi-e teamă să nu văd şi eu nevăzutele: „Luceafărul îi surprinde pe cei doi îndrăgostiţi sub un copac, în pădure, şi-şi dă seama de viclenia oamenilor şi că aceştia sînt efemeri“. E scris adînc! Autorul n-are îndoieli, aplică sistematic teoria formelor fără fond (june e, de nimeni nu depandă!), rătăcit cum e în beţia lui de cuvinte: „Eminescu s-a născut la 24 ianuarie 1950. «Luceafărul» a apărut în perioada interbelică în revista Junimea“. Mă gîndesc cum de se confundă datele astea, hai să dăm mînă cu mînă într-un talmeş-balmeş absurd – „Cătălin şi Cătălina se ştiau de demult, de unde şi versul «copil între copii»!“ Nu scap deloc de impresia că Autorul nu este vorbitor nativ de limba română: „Starea de nocturnă arată că Eminescu este cel mai mare poet al romanticului. Una este cînd eşti făcut pentru a face ceva anume şi alta este cînd eşti total pe dincolo“.

Pe foaia de examen, pasta de pix e o meduză sau un meduz. Se întinde ca o virgulă aterizată nereuşit între subiect şi predicat. „De ce s-a folosit cratima?“ Mai ştie cineva de ce?...

Mihaela Nicolae este profesoară de limba şi literatura română la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu“ din Buzău.

Foto: L. Muntean

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Viața incredibilă a lui Paul Alexander, care a trăit peste 70 de ani într-un „plămân de fier” | VIDEO
Povestea lui Paul Alexander, cunoscut ca „omul din plămânul de fier”, e de-a dreptul impresionantă, e povestea unui luptător care, în ciuda dezavantajelor fizice majore, a reuşit nu doar să supravieţuiască, ci şi să aibă o viaţă plină şi să-i ajute pe cei din jurul lui.
image
O explozie cosmică va fi vizibilă cu ochiul liber în cadrul unui eveniment unic, în care își face apariția o stea nouă pe firmament
O erupție cosmică rară este așteptată să aibă loc în Calea Lactee în lunile următoare - o erupție atât de strălucitoare încât o stea „nouă” va apărea pentru o scurtă perioadă pe cerul nopții.
image
Poate România să depășească Elveția? „Puteam să devenim, repede, să fim tigru”. Opinia unui controversat antreprenor
Cunoscutul și controversatul antreprenor Cristian Sima, care locuiește în Elveția, a vorbit despre șansele României de a scăpa de coada clasamentelor din UE și chiar să depășească economii de top ale Europei.

HIstoria.ro

image
Bacalaureatul de tip nou din 1948: „Aspecte de la un examen care nu mai seamănă cu cele din trecut“
În 1948, elevii şi cadrele didactice erau puse în faţa Bacalaureatului de tip nou.
image
Cine a fost cel mai impunător reprezentant al vechii boierimi?
Tânărul Cantacuzino va urma cursurile Facultății de Drept din Paris, unde își ia și doctoratul în 1858.
image
Generalul rus Pavel Kiseleff: „De 15 zile mă bat cu bărboşii din Moldova”
Între 1829 şi 1834, Pavel Dimitrievici Kiseliov, cunoscut la noi sub varianta franţuzească, Kiseleff, a condus administraţia militară rusească a Ţărilor Române.