"Vinul poate transforma România" - interviu cu Cătălin PĂDURARU, critic de vin

Publicat în Dilema Veche nr. 409 din 15-21 decembrie 2011
"Vinul poate transforma România"   interviu cu Cătălin PĂDURARU, critic de vin jpeg

De cîtva timp, pe TVR 2 este transmisă emisiunea Fraţi de viţă (miercuri, la ora 23; în sezonul trecut s-a numit Frăţia vinului). Programul TV o defineşte drept "prima emisiune despre vin şi oenoturism". Prezentatorii sînt, într-adevăr, fraţi. Adrian Păduraru este actor. Cătălin Păduraru (www.catalinpaduraru.ro) a absolvit tot Academia de Teatru şi Film, dar ulterior şi-a schimbat domeniul de activitate: este degustător autorizat, doctorand la Universitatea de Ştiinţe Agricole, unul dintre fondatorii patronatului din domeniul viei şi vinului, a editat cărţi şi reviste de specialitate, organizează concursuri de vin. Emisiunea face incursiuni nu doar în podgorii şi crame, dar şi în istoria şi cultura locurilor unde se cultivă viţă-de-vie şi se produce vin. ën alte ţări, astfel de producţii TV sînt obişnuite; la noi, Frăţia de viţă e o noutate.


Cum v-a venit ideea unei emisiuni despre vin şi care este, din punctul dumneavoastră de vedere, miza principală a emisiunii? Să informeze pur şi simplu publicul în legătură cu vinurile sau să transmită şi întregul fundal – istoric, cultural, de educaţie, gust etc. – pe care îl presupune vinul?

Ideea este veche, iar de vreo zece ani batem la porţi închise. S-a pierdut un deceniu de informare, de plăcere. S-a pierdut şansa de a se creiona mai devreme profilul vinului de calitate, de a se conceptualiza oenoturismul sau consumul... nonconsumerist. Sincronizarea mesajului media cu noile realităţi (pozitive) ale României ar fi dus către maturizarea firească a pieţei, către o ofertă mai consistentă din partea producătorilor, către apariţia unor noi meserii şi locuri de muncă. Noi doar am spus: „Vinul e mai mult decît un lichid alimentar; e cultură, istorie, emoţie, o şansă pentru cunoaştere“. Acum, că am găsit televiziunea, mai rămîne să găsim, în timp, resursele materiale pentru a face o emisiune cu adevărat valoroasă.

Colindaţi podgoriile, cramele, locurile legate de vin. Puteţi face o apreciere succintă şi generală asupra „stării lucrurilor“ în România, în materie de vin? Care sînt lucrurile bune şi cele mai puţin bune care se întîmplă la noi?

România viticolă e o Românie necunoscută. E diferită, e frumoasă şi ar putea deveni şansa noastră, a românilor. Mii de hectare replantate (cu laser, GPS, satelit etc. – şi nu e glumă!), cramele retehnologizate sută la sută (nici în marile puteri viticole ale lumii nu există aşa ceva), oameni tineri, şcoliţi, care se raportează la ierarhia mondială şi care au renunţat la formula „vinul nostru e cel mai bun“, utilităţi pentru oenoturism. Toate acestea vor fi vizibile cam în trei-patru ani. Rău este că se comunică „nesindicalizat“, că statul e încă spectator, că se cultivă la nivelul maselor apetitul pentru un consum de produse degradate şi degradante... 

În emisiune v-aţi împărţit rolurile: Cătălin Păduraru e specialistul, Adrian Păduraru e „amatorul“. În realitate, „ca simpli băutori“, cum vă înţelegeţi, cum vă împărtăşiţi gusturile?

Sîntem fraţi. Provenim din familie de viticultori cu acte. Iubim vinul. Ultimii 20 de ani de lucru cu vinul au făcut ca eu (C.P.) să am un „paletar“ cu nuanţe mai multe. Rolul din emisiune nu e o convenţie artistică. Sînt membru al juriului Concours Mondial du Vin Bruxelles – cel mai mare concurs din lume –, degustător expert şi membru ADAR (Asociaţia Degustătorilor Autorizaţi din România), am un masterat şi închei şi un doctorat la USAMV, reprezint România la OIV (Organizaţia Internaţională a Viei şi Vinului), organizez IWCB (Internaţional Wine Contest Bucharest) începînd de anul trecut, alături de (doar) alţi trei români sînt membru al FIJEV (Federaţia Internaţională a Jurnaliştilor şi Scriitorilor de Vin), am fondat şi condus cele mai importante entităţi comerciale ale domeniului, ultimele şi cele mai cunoscute fiind Vinexpert şi evinoteca.ro (din care am făcut acum un an exit-ul total). E posibil ca, datorită acestui „background“, gustul meu să fie mai pretenţios şi comentariul liber mai puţin prietenos.

În materie de promovare/marketing, industria berii a fost/este mai agresivă (spoturile TV au început încă din primii ani ai lui ’90). Industria vinului s-a „trezit“ mai tîrziu. Credeţi că asta are efect asupa consumului? Vinul poate „recupera“ (dat fiind că, totuşi, în România cultura vinului are tradiţie...)?

Industria vinului a fost ţinută în loc de guvernele de stînga. Trecerea de la forme de organizare anacronice şi păguboase la proprietate privată s-a făcut tîrziu. De aici şi un oarecare defazaj în comunicare. Totuşi, nu putem compara profiturile obţinute din apă şi arome cu ceea ce obţin viticultorii şi vinarii. Aşa că nu se pune problema unei competiţii. Cel mult tot „industrialii“ vor putea face reclamă la un nivel mare, ceea ce nu e neapărat în favoarea calităţii. Vinurile bune, obţinute din vii relativ mici, nu au bugete de reclamă, dar sînt căutate de cunoscători. Diferenţa se face între cei care aşteaptă informaţia prin reclamă TV şi cei care citesc o carte, o revistă. E nevoie de sprijinul statului pentru că, spre deosebire de bere, vinul creează locuri de muncă şi poate transforma România în destinaţie (oeno)turistică. Asta înseamnă români fericiţi (poate întorşi din lume, nu-i aşa?!) şi confort financiar.

Pe blogul dvs. (şi în alte locuri) vă recomandaţi drept „critic de vin“. În alte ţări cu tradiţie e ceva obişnuit, la noi e o „meserie“ relativ nouă. Care e astăzi statutul acestei meserii? Are impact – dincolo de cercul oamenilor din breaslă şi al iniţiaţilor?

Da, are. Am scos, împreună cu Dan Silviu Boerescu, Ghidul vinului (pentru care am luat şi premiu la Paris), am recenzat mii de vinuri, scriu la reviste pentru lucrătorii din HORECA, fac traininguri, ţin cursuri. Am fost consultant de specialitate pentru cărţi dedicate vinului. Toate acestea au produs schimbări şi la iubitorii de vin, şi la profesionişti. Se vede. Se simte. Producătorii, la rîndul lor, sînt foarte atenţi la ce avem de spus, ceea ce, credeţi-mă, nu-i puţin.

Un critic literar, de film, de teatru etc. este mulţumit cînd opiniile sale sînt luate în seamă şi de profesioniştii din domeniu, şi (dacă se poate) de marele public. Care sînt satisfacţiile şi amărăciunile unui critic de vin?

Satisfacţiile sînt diagnozele corecte, predicţiile confirmate, corectarea unor tipare strîmbe. Amărăciunile – puterea mică de dispersie a mesajului, rezistenţa românească la schimbare (în fapt, o amînare care produce un decalaj faţă de alte ţări), popularitatea unor criterii ciudate de alegere a vinului (desprinse parcă din folclorul soldaţilor sovietici neinstruiţi) în rîndul oamenilor cu stare sau cu un statut social bun. Ei, dar mai multe putem vorbi la... un pahar cu vin. 

a consemnat Mircea VASILESCU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.