"Video-copiii" sau generaţia televizuală

Ioan DRĂGAN
Publicat în Dilema Veche nr. 115 din 6 Apr 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Anchetele asupra "comportamentelor de consum de programe audio-vizuale ale elevilor" (7-10 ani; 11-14 ani şi 15-18 ani, 2005), realizate prin contract cu CNA de către CURS SA (coordonator principal prof. dr. Dorel Abraham), în cooperare cu Centrul de Studii Media şi Noi Tehnologii de Comunicare, Universitatea Bucureşti, au avut ca punct de plecare cartea lui Giovanni Sartori HOMO VIDENS. Imbecilizarea prin televiziune şi post-gîndirea. Desigur, autorul acestor rînduri şi coautor al cercetărilor menţionate, inclusiv al proiectului Evaluarea reprezentării violenţei în programele de televiziune (2004) nu este atît de categoric precum Sartori în aserţiunile rezumate mai ales în subtitlul cărţii. Dar aceste cercetări, consonante cu un număr impresionant de studii efectuate în ultimii patruzeci de ani, în S.U.A. mai întîi, apoi şi în alte ţări, converg spre concluzia că televiziunea reuşeşte să impună în scurgerea istorică a generaţiilor şi a tipologiilor culturale ale identităţii umane o nouă generaţie - cea a cărei formare este mediată în principal de televiziune (de "semnele televiziunii", după expresia lui J. Fiske şi mai puţin de "semnele culturii scrise", a cărţii îndeosebi). Datele anchetelor relevă acest fenomen istoric inedit: copiii şi adolescenţii de astăzi au devenit şi în România prima generaţie care, fizic şi simbolic, "creşte cu televizorul". Acesta s-a instalat de mai mult timp ca membru central al familiei (R. Silverstone vorbeşte, în acest sens, de "familiarizarea" televizorului), ca furnizor de modele culturale şi stiluri de viaţă mai puternic decît şcoala, familia şi cultura cărţii. Televiziunea preia - ca principal " mediator cultural" - şi exercită succesiv sau simultan rolul de tetină şi mamă, de doică, de părinte şi de învăţător sau profesor, de "pedagog naţional", dar mai ales de sursă a reperelor existenţiale înscrise în ceea ce denumim prin noţiunile de "teleprezenţă", "telerealitate", "star-sistem". Televiziunea, devenită atotputernică în zilele noastre, a ajuns a fi un incubator şi o pepinieră în care cresc la scară planetară exemplarele unei noi linii în evoluţia speciei umane - "video-copiii", cum îi numeşte Sartori; un produs deviat de la modelul uman definit prin cultura scrisă şi vorbită şi transformat prin televiziune în homo videns. Mulţi gînditori acuză raritatea canalelor TV (în afara celor de desene animate) destinate în mod special copiilor de vîrstă şcolară, adolescenţilor şi tinerilor, ceea ce are ca efect că, în medie, 80 la sută dintre emisiunile vizionate de copii sînt adresate, de fapt, adulţilor. Anchetele noastre confirmă această constatare prin evidenţierea situării vîrfurilor de audienţă TV ale elevilor în intervale orare cînd predomină emisiunile pentru adulţi, inclusiv în prime time - peste 50% dintre elevi vizionează emisiunile TV seara după orele 19; circa 32% după amiaza între orele 13-19, iar 17% dimineaţa între orele 6-13. În cazul copiilor de 7-10 ani, peste 97% privesc zilnic la televizor atît în zilele de lucru, cît şi în week-end; elevii de 11-14 ani sînt într-o proporţie aproape covîrşitoare mari "devoratori" de televiziune (37,7% privesc zilnic la televizor între 3-4 ore, iar peste 20% dintre ei privesc mai mult de 4 ore zilnic). Indicatorul "audienţă cumulată" (toţi cei care privesc la TV în decursul unei săptămîni, indiferent de durata vizionării) arată că practic toţi elevii sînt în contact cu televizorul, în timp ce procentul celor care citesc cărţi scade dramatic, iar lectura se reduce preponderent la fragmente literare cerute/recomandate de programele şcolare. Tabloul lecturii este după Sartori chiar sumbru: copiii şi tinerii din zilele noastre nu mai citesc decît subtitrarea filmelor difuzate la TV sau "titlurile zilei" din cadrul jurnalelor de ştiri TV. Este evidentă predilecţia copiilor pentru canalele TV comerciale: pe primele locuri în preferinţele elevilor (ca şi ale adulţilor, de altfel) se situează canalul PRO TV, urmat de Antena 1 şi Acasă, urmînd în ierarhie canalele de divertisment comercial MTV, Prima TV şi pe ultimele locuri Discovery, TVR 1, HBO şi TVR 2 sau TVR Cultural. În al doilea rînd, majoritatea copiilor percep televiziunea ca pe un ax central în sistemul reperelor după care îşi orientează viaţa şi chiar modul de a gîndi lumea. Aproape două treimi dintre elevi apreciază că televiziunea este "importantă" şi "foarte importantă" pentru viaţa lor, ceea ce înseamnă a vedea lumea prin "ochelarii televizuali" şi construirea propriei identităţi după modelele socializării televizuale. Doar 3% dintre elevi consideră că televiziunea nu este deloc importantă pentru ei. Există, desigur, şi un procent de 30% pentru care televiziunea are o importanţă redusă. În al treilea rînd, comparativ cu şcoala şi familia, televiziunea este principalul arhitect al scalei de valori a copiilor, mai ales prin cultivarea în prim planul sistemului lor de valori a celor mediatice: vedetismul (84%), sexualitatea (64%), lipsa de scrupule (52%), plăcerile vieţii (42%), vulgaritatea (66%), senzaţionalul (74%), îmbogăţirea (46%). Televiziunea apare astfel în postura de principal promotor al star-sistemului şi al valorilor "succesului" ca realizare de "imagine" în care valorile "materiale" sau sclipirile spectaculare eclipsează valorile intelectuale, rezultînd un tablou confuz de valori. Totuşi, familia şi şcoala concurează televiziunea şi previn încă instalarea ei ca un mediator absolut al structurării modelului valoric al copiilor. Astfel, valori fundamentale ca adevărul şi respectul (compasiunea, generozitatea), prin excelenţă valori etico-morale, sînt considerate ca fiind învăţate de la familie, în proporţie de 65%, respectiv 79%. Şcoala deţine încă o influenţă semnificativă în cultivarea unor valori civice şi socio-profesionale ca: libertatea de expresie (49%), creativitatea (67%), competenţa (61%), comportamentul activ (49%), cultura civică (82%), patriotismul (53%). Comparativ cu şcoala şi cu familia, televiziunea îşi exercită influenţa şi pe acest plan prin spectacularizare, prin formarea unui imaginar colectiv impregnat de star-sistem, de cultura vedetismului şi a aspiraţiei spre celebritate. Oricum, televiziunea a trecut pe primul loc în modul de a influenţa criteriile valorilor, ca instanţă a auto-selectării conţinuturilor normativ axiologice. Auto-selecţia (criteriile de valorizare) este intermediată de către figuri, staruri, starlete, pseudo-vedete - care invadează micul ecran, încît acestea devin agenţii cei mai influenţi a propriei socializări. În ancheta Gallup România - Metro Media Transilvania (2004), în topul modelelor valorice, pentru băieţi conduceau Dan Negru, Mircea Radu, Van Damme, Andreea Marin, Adrian Mutu, o combinaţie de domenii de succes, de farmec personal şi atractivitate fizică, televiziunea întreţinînd stereotipul "tot ce este frumos este bun de urmat". Andreea Marin, un produs tipic televizual, conduce în topul vedetelor de televiziune, Andreea Esca în topul jurnaliştilor. Doar în topul elevilor de 15-18 ani se conştientizează separaţia dintre jurnalist şi prezentatorul de televiziune, Cristian Tudor Popescu fiind recunoscut ca jurnalistul cel mai apreciat. Aşa cum a recunoscut cu o doză de sinceritate cinică preşedintele director general al TF1, cel mai puternic canal TV din Franţa, funcţia principală (latentă) a programelor de televiziune (în special comerciale) este de a pregăti "creiere disponibile pentru publicitate". Anchetele noastre au arătat că peste 51% dintre copii urmăresc cu regularitate publicitatea TV (reacţiile şi aprecierile fiind, este drept, destul de diverse). Specialiştii în marketingul publicitar oferă indicaţii pentru construirea mesajelor publicitare după metoda "segmentării publicului" în categorii, denumite metaforic de un semiolog şi sociolog francez, Jean-Luc Excousseau (La mosa

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.