Vest-europenii mai au încă de învăţat de la est-europeni

Timothy SNYDER
Publicat în Dilema Veche nr. 276 din 28 Mai 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Una dintre dificultăţile majore în construcţia unei "culturi comune europene" este aceea a "diferenţelor culturale" dintre diferitele zone ale Europei, delimitate încă din timpul Războiului Rece. Cum se poate împăca atunci proiectul de "extindere" europeană cu cel de aprofundare a solidarităţii? Una dintre abordări consideră că solidaritatea este o chestiune ce ţine mai degrabă de morală şi de acţiunea pozitivă, decît de o simplă redistribuţie echitabilă a bunurilor. Acelor europeni pentru care solidaritatea contează, îmi permit să le semnalez o problemă şi totodată o şansă: absenţa unei istorii comune a Estului şi a Vestului Europei. Deşi ar fi dificilă trasarea unor corelaţii precise, pare destul de clar că ideea solidarităţii europene s-a dezvoltat concomitent cu conştientizarea unei istorii europene comune. Într-o anumită măsură, este vorba de istoria unor evenimente şi epoci care au avut relevanţă pentru întregul continent, de tipul celor reprezentate astăzi pe bancnotele europene. Mai precis însă, este vorba de istoria comună pe care ţările membre ale Uniunii Europene au dezvoltat-o de la finalul celui de-Al Doilea Război Mondial pînă astăzi. Deşi fiecare naţiune în parte are o interpretare proprie a acestei istorii comune, nu cred că am greşi prea mult dacă am rezuma istoria postbelică a Vestului Europei astfel: Al Doilea Război Mondial ne-a arătat limpede că trebuie să domnească pacea. Procesul de integrare europeană urma să promoveze atît pacea, cît şi prosperitatea. Ce ar putea fi greşit în aceast rezumat? Precum se întîmplă cu toate istoriile, momentul de început e crucial. În acest caz, începutul e 1945 " un an în care, într-adevăr, s-au tras nişte învăţăminte şi totodată momentul optim în care se putea începe reconcilierea franco-germană, şi astfel, proiectul european. Acelaşi an însă semnifică lucruri total diferite în Europa de Est, pentru cei mai mulţi dintre locuitorii statelor admise în Uniune în 2004 şi 2007. Pentru aceştia, 1945 înseamnă doar trecerea de la o ocupaţie la alta: de la cea nazistă la cea sovietică. Este de fapt începutul a două generaţii de conducere comunistă, nu tocmai o sursă de progres pentru cei mai mulţi oameni. Tot în 1945, Germania " dar şi Austria într-o măsură mai mică " a obţinut şansa unui nou început istoric. Participarea Germaniei de Vest " Germaniei de azi " la proiectul european s-a contopit cu încercarea de a absolvi naţiunea de atrocităţile comise în timpul războiului. Această încercare a însemnat dezvoltarea unei relaţii speciale cu statul Israel, dar şi un Ostpolitik cu Uniunea Sovietică şi sateliţii ei est-europeni, purtată atît de creştin-democraţi, cît şi de social-democraţi. După şaizeci de ani, efortul germanilor, dacă nu încheiat, a fost făcut într-un mod onorabil, astfel încît se poate considera că şi-au cîştigat dreptul de a spune că istoria lor a reînceput în 1945. Pentru puţini est-europeni, însă, lucrurile stau la fel. După Holocaust, centrul istoriei politice evreieşti s-a mutat în Israel, nu în Estul Europei, iar încercările Germaniei de a avea o relaţie corectă cu Israel (şi cu alte comunităţi evreieşti) a avut puţine reverberaţii în Est. Mai mult, Ostpolitik nu a fost o încercare de a se adresa societăţilor estice, cît una de îmbunătăţire a relaţiilor cu regimurile comuniste, în special cu Uniunea Sovietică şi Germania de Est. Dacă aceasta a fost o abordare oportună la acel moment, rămîne de discutat " în opinia mea, per total, a fost o opţiune corectă. Dar Ostpolitik nu oferă nimic generos într-o Europă de Est eliberată de comunism. Aceleaşi politici care i-au putut convinge pe germani că o pot lua de la capăt în 1945 sînt neconvingătoare în Est. Mai mult, est-europenii ştiu cîteva lucruri importante despre ocupaţia germană care au fost omise de istoriografia vestică. Ei ştiu, de exemplu, că frontul de est a fost mult mai important decît cel de vest în stabilirea deznodămîntului războiului. De asemenea, ei ştiu că ocupaţia germană în est a fost mult mai brutală decît în ţările vestice. Ei ştiu, mai mult, că Holocaustul nu epuizează bilanţul victimelor civile ale nazismului. Nici un polonez sau evreu, de exemplu, n-ar putea să confunde insurecţia din ghettoul evreiesc din 1943 cu răscoala din Varşovia din 1944, ceea ce se întîmplă frecvent în vest. Faptul că francezii nu ştiu despre revolta din Varşovia denotă o anumită lipsă de interes în ceea ce priveşte dimensiunea rezistenţei faţă de nazişti. Dacă germanii n-au auzit de ea însemnă că nu sînt conştienti de faptul că trupele germane au omorît zeci de mii de civili, culcînd apoi la pămînt un cartier al unei capitale europene. Istoricii germani şi elitele germane ştiu, desigur, toate aceste lucruri. Problema este însă una de educaţie publică. Atîta timp cît istoriografia Vestului Europei va rămîne nemodificată, oamenii din Vestul Europei vor avea mereu probleme în a înţelege acţiunile celor din Est. De exemplu, decizia polonezilor de a trimite trupe în Irak (o greşeală, am putea spune acum, împreună cu întreaga populaţie poloneză) nu poate fi înţeleasă fără a avea o idee despre istoria poloneză postbelică. Experienţa comunistă a polonezilor i-a făcut mai sensibili la argumentele despre libertate, de tipul celor propuse de America. De asemenea, împotrivirea polonezilor faţă de un muzeu care să-i comemoreze pe etnicii germani expulzaţi din ţară vine tot dintr-o anumită experienţă istorică. În ambele cazuri, absenţa unei istorii comune europene, care să cuprindă atît Estul, cît şi Vestul, duce la neînţelegeri şi lipsă de solidaritate. Reacţia franco-germană la politica poloneză faţă de războiul din Irak a subliniat pro-americanismul fără discernămînt al polonezilor. De fapt, acest sentiment faţă de America s-a dezvoltat, natural, pe baza experienţelor poloneze din timpul Războiului Rece. Se aude frecvent din gura germanilor, uneori chiar a unor universitari germani, că polonezii nu sînt în stare să discute despre expulzarea germanilor pentru că ar fi un subiect tabu. Mai mult, problema e considerată un semn de naţionalism polonez. De fapt, polonezilor le e teamă de faptul că germanii chiar nu înţeleg cît de vaste au fost expulzările operate în timpul naziştilor şi a celor două ocupaţii sovietice. De asemenea, polonezii cred că germanii nu au ajuns încă la o înţelegere exactă şi o acceptare totală a evenimentelor de dinainte de 1945, care au dus de fapt la expulzări. Viitorul solidarităţii europene depinde de o reinterpretare a trecutului recent. Fără o cunoaştere istorică profundă a Estului, publicul larg european va putea fi oricînd manipulat de argumente simpliste generate de prejudecăţile naţionale. Liderii europeni, chiar dacă ştiu aceste adevăruri istorice sau nu, vor fi tentaţi să folosească asemenea argumente naţionaliste pentru a influenţa dezbaterile politice din ţările lor. Mai mult, va fi foarte greu pentru est-europeni să se considere membri deplini ai proiectului european, atîta timp cît experienţele lor din ultima jumătate de secol nu se vor regăsi într-o istoriografie europeană mai cuprinzătoare. Aceste experienţe istorice sînt suficient de similare în Est şi suficient de diferite faţă de Vest, încît extinderea Uniunii de după 2004 să ducă la noi dificultăţi. Europenii trebuie să găsească o cale de a rescrie istoria astfel încît atît Vestul, cît şi Estul continentului să fie corect reprezentate. Acest demers presupune însă acceptarea a două mari adevăruri: o dată, faptul că epicentrul suferinţei în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a fost în Est, nu în Vest, apoi faptul că timp de patru decenii, cetăţenii ţărilor din Est au trecut prin jugul comunist, nu prin integrare europeană. Ar trebui să fie simplu totuşi să putem accepta dimensiunea exactă a terorii naziste şi comuniste. Uniunea Europeană e pînă la urmă o construcţie anti-totalitară. În practică însă, acest lucru necesită un efort de umilinţă. Se spune frecvent azi că America poate învăţa de la europeni unde duc războiul total şi teroarea politică, pentru că aceştia din urmă au experimentat din plin ororile secolului XX. E foarte adevărat. Dar, la fel de bine, şi vest-europenii mai au încă de învăţat de la est-europeni. Timothy Snyder este profesor la Yale University, specializat în istoria Europei de Est. A publicat, între altele, volumele The Reconstruction of Nations: Poland, Ukraine, Lithuania, Belarus, 1569-1999 (Yale University Press, 2003); Sketches from a Secret War: A Polish Artist’s Mission to Liberate Soviet Ukraine (Yale University Press, 2005); The Red Prince: The Secret Lives of a Habsburg Archduke (Basic Books, 2008). traducere de Florin POENARU (text apărut iniţial în Index on Censorship şi obţinut prin Eurozine)

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.