Ursul brun este o specie strict protejată la nivel european. La noi în ţară, se bucură de acelaşi statut. Însă vînătoarea este permisă în România, în baza unei cote stabilite pentru fiecare sezon, ceea ce face ca la noi ursul brun să fie o specie de vînat protejată. Prin urmare, în anumite condiţii şi cu aprobările/derogările necesare, se pot vîna exemplare ale acestei specii.

Efectivul speciei la noi în ţară este considerat a fi în prezent de aproximativ 5500-6500 de exemplare. Conform datelor oficiale, numărul total al efectivelor evaluate în 2011 este de 8400, iar cota de vînătoare aprobată pentru sezonul 2011-2012 este de 300 de exemplare (sursa: mmediu.ro). Cota se stabileşte anual (per sezon de vînătoare), în funcţie de evaluările din fiecare primavară. Cum vînătoarea poate fi o afacere profitabilă pentru mulţi gestionari de fonduri de vînătoare, interesul acestora este să „umfle“ cifrele în momentul evaluărilor, pentru a primi o cotă de recoltă cît mai mare. Iar metoda folosită şi modul ei de aplicare permit acest lucru. Astfel, se ajunge ca în momentul centralizării datelor la nivel naţional, efectivele estimate să fie mult prea mari şi să se aprobe cote uriaşe. Dacă luăm în calcul şi exemplarele braconate, cifra urşilor ucişi anual ar fi cel mai probabil alarmantă, în comparaţie cu numărul total şi, în acest ritm, peste cîţiva ani, populaţia de urşi din România ar putea ajunge într-un declin sever.

Cristian Papp
este coordonator de programe la WWF (World Wide Fund for Nature).