Ură şi distructivitate

Vera ŞANDOR
Publicat în Dilema Veche nr. 256 din 12 Ian 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

La sfîrşit de octombrie 2008, Palatul Cotroceni a găzduit, timp de trei zile, Colocviul Internaţional de Psihanaliză cu tema "Ură şi Distructivitate - provocările psihanalizei în secolul XXI". Colocviul, pregătit timp de un an, a reunit asociaţii şi societăţi din întreaga Europă care îşi reclamă şi îşi declară apartenenţa teoretico-clinică şi practico-terapeutică la psihanaliză. Lor li s-au alăturat oameni de cultură din România, intelectuali care nu sînt captivi ai unor prejudecăţi referitoare la psihanaliză şi au curajul de a utiliza psihanaliza ca forma de analiză şi reflecţie pentru fenomene care ţin de social, artă, cultură, în general. Iniţiativa acestui colocviu, ca şi a temei lui, a aparţinut Colegiului Internaţional al Adolescenţei (CILA) şi doamnei Nadia Bujor, psihanalistă de origine română stabilită la Paris. Cuceriţi de temă, dar şi de ocazia unei deschideri extraordinare, a unei întîlniri internaţionale la Bucureşti, majoritatea grupurilor (facţiunilor) de psihanaliză din România au sprijinit proiectul şi au muncit pentru realizarea lui. Cele două limbi ale colocviului au fost româna şi franceza. Temele de discuţie ar putea fi astfel grupate: formele urii - de sine, de celălalt, faţă de corp şi în corp, ura în cultură - au prilejuit un schimb bogat, extrem de stimulativ şi tulburător de experienţă şi idei, din toate domeniile în care pot fi identificate forme ale urii şi distructivităţii. Iar acestea sînt fără număr: 1. patologiile individuale, suferinţa psihică extremă, perversiunile, psihoza, patologia grupurilor mari şi a grupurilor mici, a relaţiilor umane - cuplu, familie, mamă-copil, tată-copil, misterioasele rezistenţe la vindecare cu care se confruntă atît medicii, cît şi psihoterapeuţii (ura resimţită în chiar corpul terapeutului), distructivitatea şi autodistructivitatea în faţa cărora ne predăm neputincioşi, practicate activ, suportate pasiv, distructivitatea atacînd direct corpul propriu în anumite patologii cu intens marcaj recunoscut psihogenetic, vindecările din iubire şi morţile din ură, iubirile nebune şi iubirile adevărate, crimele perfecte, oricare dintre trăirile umane în care ura roade, distruge, diferenţiază, fragmentează, atacă, afirmă fără drept de apel, intolerantă la celălalt, exclude alteritatea, îşi bate joc de vise, idealuri şi proiecte, împiedică orice construcţie, exaltă juisarea imediată şi plăcerea fără limite, moartea individului ca unic referenţial limitativ, fentînd, scurtcircuitînd morala, valoarea, valorile, altele decît ale forţei şi dominaţiei... 2. Patologiile sociale, naţiunile mereu pierzătoare, mereu sub o colonizare sau alta, făcînd din eşec o identitate, incapabile să exorcizeze o înfrîngere veche şi interiorizată pentru că istoria este anulată, negată, uitată, aproape niciodată gîndită, fataliste şi fără îndrăzneala unui proiect, a unei construcţii, negîndu-şi tinerii şi valorile, acţionînd în sensul unei distructivităţi prin contagiune, apăsate de frică, găsind în impostură şi oportunism soluţii iluzorii, pe termen scurt, iniţiind războaie sau căzîndu-le victimă, căutîndu-şi la nesfîrşit o identitate prin purificare etnică din ce în ce mai absurdă, lupta de clasă, triumful răzbunător în locul victoriei luminoase, dorinţa de putere şi spaima de putere, mimarea toleranţei, prostituarea valorilor, autoderiziunea şi culpabilitatea nesfîrşită... 3. Atacul asupra spiritualului şi a culturalului, marginalizarea şi diminuarea valorilor pulsiunii de viaţă, a creaţiei, a lumii spirituale interne... Toate aceste teme au apărut declarat sau în filigran, latent în toate comunicările colocviului. Analiza a avut desigur, în toate cazurile, un background psihanalitic - teoretic sau/şi al practicii psihanalitice. Exemplele şi fenomenele au fost extrase din lumea reală, socială, culturală, sau din practica psihanalizei, din realitatea internă a pacienţilor ca şi dintr-o clinică (psihopatologie) marcată de distructivitate, pe care este actualmente focalizată cercetarea în psihanaliză. Sînt deja mai mult de 85 de ani de cînd a fost avansată de către Freud ipoteza existenţei pulsiunii de moarte ca rezultat al observaţiilor sale asupra naturii umane şi a experienţei de terapeut. El a murit însă înainte de a putea cunoaşte validarea în realitate a ipotezelor sale, înainte de a cunoaşte lagărele naziste, "reeducarea" comunistă, bomba atomică de la Hiroshima, destinele celor care încercau să se opună unor regimuri totalitare, exterminările şi purificările etnice, "soluţiile finale". Pulsiunea de moarte este un concept metapsihologic care numeşte distructivitatea existentă în orice organism viu. Pulsiunea de moarte nu este sinonimă cu moartea. Moartea este un fapt, distructivitatea este un potenţial al oricărui sistem viu sau, cum ar spune ciberneticienii, este tendinţa la entropie. Uluitoarele descoperiri din cercetarea biologică aduc dovezi noi ale acestei continue lupte între Eros şi Thanatos la nivel celular: sinuciderea celulară descrisă de J.C. Ameisen în 1999 - moartea naturală autoprogramată la nivel celular - e doar o nouă dovadă în privinţa acestor două forţe care există în orice formă de viaţă. Ura şi distructivitatea nu sînt decît forme ale acestei pulsiuni acţionînd înspre exterior la criminali sau distrugînd interiorul, în melancolie, în anorexie, în somatoze. Ceea ce însă se conturează din cercetarea psihanalitică şi din cea biologică este o concluzie deloc pesimistă: nici una dintre pulsiuni nu are supremaţia şi chiar dacă pulsiunea de moarte pare să deţină supremaţia la un moment dat, lucrurile nu sînt ireversibile. Este mereu posibilă o formă de intricare, învestirea cu forţele Erosului ca (forţă a Vieţii) poate amîna efectul distructiv. Un terapeut trebuie să reziste, să îşi păstreze capacitatea de căutare a sensului, capacitatea de a crea legături, el trebuie să supravieţuiască atacului forţelor distructive şi paralizante ce vin din distructivitatea pacientului său. Această poziţie, mereu reafirmată şi niciodată cucerită definitiv, este lupta de zi cu zi a terapeuţilor, printre care şi psihanaliştii. Concluzia aceasta s-a degajat şi din cazurile clinice prezentate la colocviul de la Cotroceni. Multe dintre ele ar provoca oroare unor urechi ce evită cu grijă realităţi brutale, cum ar fi agresiunile asupra copiilor, ura maternă sau paternă, capabile să dezechilibreze permanent în copil capacitatea de a iubi şi a construi. În acest caz, ura manifestă sau "iubirea nebună" se află într-o proximitate care le face uneori inconfundabile. Cîmpul de manifestare şi acţiune al pulsiunii de moarte dezintricate, acţionînd liber şi haotic este însă extrem de larg. Iar viaţa, dragostea, construcţia, idealurile trebuie permanent cucerite.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.