Este o deosebită bucurie şi onoare să particip la această conferinţă, să aflu mai multe despre programele private de cercetare şi educaţie desfăşurate de "New Europe College" în context internaţional şi să vă prezint Uniunea Fundaţiilor pentru Ştiinţa Germană şi modul ei de administrare în contextul actualelor discuţii din Germania despre corporate social responsibility.Instituţia a luat fiinţă în urmă cu 85 de ani pentru a sprijini ştiinţa şi educaţia în Germania. Ea este susţinută prin donaţiile voluntare a peste 3.000 de întreprinderi şi uniuni economice germane. Prin aceasta, mediul ecoomic german în ansamblu semnalează asumarea unei răspunderi comune pentru performanţa cercetării, a studiilor superioare şi a educaţiei din ţara noastră. Independent de susţinerea Uniunii, economia se implică suplimentar şi prin nenumărate contacte individuale cu instituţii de cercetare, universităţi sau alţi susţinători ai iniţiativelor educaţionale.Sub acoperişul Uniunii Fundaţiilor se adăpostesc peste 360 de fundaţii mai mici sau medii. Acestea se angajează în mod voluntar pentru cercetare şi învăţămînt, pentru formare şi educaţie, pentru artă şi cultură. Ele au fost înfiinţate de întreprinderi - aş enumera aici Deutsche Bank, DaimlerChrysler AG, Dresdner Bank, Commerzbank, E.ON şi E.ON Ruhrgas, IBM şi multe altele - sau din averi private, precum Fundaţia Marga und Kurt Moellgaard, un alt susţinător al NEC.Toate aceste fundaţii din cadrul Uniunii însumează 1,8 miliarde de euro. În total, Uniunea poate pune la dispoziţia beneficiarilor ei sume de 120 milioane de euro provenite din donaţiile membrilor şi susţinătorilor, din beneficii provenite din administrarea averilor proprii, completate de subvenţii publice pentru ştiinţă şi cercetare, şi de finanţările economiei pentru cercetări de întreprindere.Aceasta se întîmplă astfel încît finanţatorii - întreprinderi şi fundaţii - să nu aştepte în mod nemijlocit nici un "return of investment", ele acţionează în beneficiul comunitar, deci ca agenţi "non profit", care se bucură de anumite privilegii la impozitare.În Germania organizăm o dezbatere amplă exact pe tema celei iniţiate de Dilema veche: "Corporate Social Responsibility (CSR)". La mai toate întreprinderile din Germania ideea că ele au o anumită responsabilitate faţă de societatea în care activează - o responsabilitate care merge dincolo de responsabilitatea acţionarilor - este prezentă. Evident, scopul întreprinderilor este succesul economic. Dar întreprinderile nu trăiesc doar în propria lor lume. Ele trăiesc în mijlocul societăţii cărora li se adresează. Prin existenţa lor, prin mijloacele de producţie şi prin produsele finite pe care le pun în circulaţie, ele formează şi modifică mediul şi lumea în care trăim. Companiile au recunoscut că pentru a avea succes economic pe termen lung ele trebuie să convieţuiască în această societate."Beeing a Good Citizen", "Corporate Citizenship" sau "Corporate Volunteering" sînt în multe întreprinderi termeni foarte actuali. Ei sînt o mărturie a faptului că asumarea responsabilităţii este luată foarte în serios.Există însă şi raţiuni economice pentru implicarea întreprinderilor. Josef Ackermann, purtătorul de cuvînt al Deutsche Bank, a spus-o foarte clar: "la cotarea companiei mele de către agenţiile de rating, responsabilitatea socială joacă un rol important. Deci ea este relevantă din punct de vedere economic". Angajamentul social şi acţiunea economică nu sînt, prin urmare, antonime.Pentru finanţarea NEC s-a întrunit la Bucureşti un consorţiu de fundaţii din Elveţia, Austria şi din Germania. Acesta va susţine întoarcerea României în Europa cu mijloace private. Asta arată că responsabilitatea socială merge dincolo de uşa casei sau de graniţele naţionale. Fundaţiile moderne gîndesc în termeni internaţionali şi finanţează pe termen lung.Faptul că, în ceea ce priveşte NEC, finanţarea include şi fonduri publice din Austria, Elveţia şi Germania este un bun exemplu de parteneriat public/privat. El arată că statul şi privaţii au responsabilităţi comune, că vor să îşi asume în mod comun această responsabilitate şi chiar o fac.Ar fi foarte interesant ca discuţia despre "Cultură şi afaceri", care include întrebarea despre participarea privaţilor la dezvoltarea societăţii, să devină un dialog internaţional, şi aceasta, în cadrul lărgirii Europei.