Un spaţiu pentru oameni

Mihail BUMBEŞ
Publicat în Dilema Veche nr. 655 din 8-14 septembrie 2016
Un spaţiu pentru oameni jpeg

Cînd, în martie 2013, studenţi, profesori şi alumni ocupau pentru a doua oară Facultatea de Istorie în decurs de doar un an şi jumătate, pentru a discuta despre rolul Universităţii ca spaţiu de dezbatere şi dialog cu efecte benefice asupra întregii societăţi, nu ne imaginam că prima revendicare, din cele unsprezece elaborate atunci de „Baricada universitară“, va fi tocmai „alocarea unui spaţiu în universitate pentru activităţi extracurriculare, eliberat de birocraţie, disponibil pentru studenţi“. 

Revendicarea venea pe fondul constatării că Universitatea s-a îndepărtat foarte mult de misiunea civică asumată în Carta Universitară, devenind mai degrabă o fortăreaţă ce insuflă un sentiment de claustrare celor care o frecventează şi generează un sentiment de lipsă de transparenţă. Toate acestea în ciuda articolului 12 din Cartă care stipulează că Universitatea din București se doreşte a fi o instituţie „fundamental deschisă“.

În condiţiile în care Universitatea din Bucureşti nu dispune de spaţii suficiente pentru cursuri, din cauza retrocedărilor şi a faptului că unele clădiri din patrimoniul său au fost clasificate cu risc seismic, soluţia identificată de cei prezenţi la sit-in-ul de la Istorie a fost recuperarea curţii interioare a clădirii UB din bd. Regina Elisabeta 4-12, folosită de cîţiva ani ca parcare, şi transformarea acesteia într-un spaţiu de dialog. Curtea Universităţii este o metaforă a izolării acestei instituţii faţă de societate: ideea noastră a fost tocmai reconstituirea metaforică a legăturii dintre Universitate şi so­cie­tate, dar şi, întrucîtva, dintre Universitate şi ea însăşi.

„Comuna universitară“ doreşte să ofere comunităţii academice şi oraşului un spaţiu incluziv, care să contureze fizic şi mental un loc propice dezvoltării relaţiilor interumane, creativităţii, spiritului critic şi cetăţeniei active.

Am ales denumirea de „Comuna universitară“ pentru a sublinia ideea că spaţiul universitar trebuie să îşi recîştige dimensiunea de comunitate democratică, în care să existe o participare reală a tuturor membrilor comunităţii la luarea deciziilor. Termenul „comună“ trimite atît la Comuna din Paris, cît şi, mai ales, la englezescul commons, noţiune care se referă la resursele naturale şi culturale care trebuie să fie accesibile tuturor membrilor unei societăţi.

În viziunea noastră, ideea de „bine public“ trebuie să prevaleze în politicile instituţiilor statului în faţa interesului personal, iar într-o instituţie dedicată educaţiei la nivel înalt acest imperativ al democraţiei trebuie să fie şi mai puternic. Oraşul este al locuitorilor săi, iar crearea şi asigurarea unor spaţii publice de bună calitate constituie o prioritate. În ceea ce priveşte mobilitatea urbană, interesul public pune pe primul loc pietonul şi doar pe ultimul loc autoturismul personal (după bicicletă şi transportul în comun). Aceste priorităţi în modul cum este gestionată mobilitatea urbană derivă şi din Carta de la Leipzig pentru oraşe europene durabile, document pe care România l-a ratificat în 2007.

Concepţia noastră despre spaţiul urban se inspiră din cea dezvoltată de Jan Gehl, unul din cei mai cunoscuţi şi apreciaţi designeri urbani din lume, care scrie în lucrarea sa Oraşe pentru oameni: „Un oraş făcut pentru interacţiunea dintre oameni este practic un loc care facilitează trei activităţi umane de bază: văzul, auzul şi conversaţia“. Trei activităţi incompatibile cu prezenţa maşinilor care ocupă tot spaţiul curţii interioare: un spaţiu de aproape 3000 m² ce ar putea fi dedicat studenţilor şi profesorilor (8000-10.000 care frecventează cursurile din clădirea UB), obligaţi să se strecoare printre maşini pentru a socializa, a citi sau a se relaxa în pauzele dintre cursuri.

Sperăm ca dialogul început în primăvară şi continuat în cele peste o sută de întîlniri pe care le-am avut pînă acum cu studenţii, profesorii, decanii, rectorul, prorectorii şi preşedintele Senatului UB, cei mai mulţi dintre ei susţinători ai iniţiativei noastre, să se materializeze în această toamnă într-o decizie pozitivă privind viitorul comunitar al curţii UB. 

Mihail Bumbeş este istoric. Activist pentru drepturile omului în cadrul organizaţiei Miliţia Spirituală.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.