Un pariu pierdut

Radu BANCIU
Publicat în Dilema Veche nr. 82 din 11 Aug 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Mi-am propus să scriu despre lucruri mărunte. Asta pentru că nu mă fascinează nimic din ce e important pentru alţii. Nu-mi plac premiile Nobel, cum nu mi-au plăcut niciodată doborîtorii de recorduri mondiale. Nu mă atrag inventatorii sau investitorii. Nici marii ceasornicari, mereu cu mintea înainte cu cîteva secunde, de parcă n-ar fi destul de evident că timpul nostru rămîne serios în urmă. În fine, am o lehamite considerabilă faţă de scriitorii cu randament la sfîrşit de lună. Nu sînt tipul sportiv. Nu fac sport şi nu-i încurajez nici pe alţii să facă. Ideea de competiţie îmi repugnă. Idolii sportului au fost întotdeauna pentru mine nişte personaje ordinare, umflate de retină din nevoia de a face din frumos un paradox, din aventură o dramă şi din viaţă o epopee. Cînd, de fapt, sportivul e de cele mai multe ori un marginal, un individ fără istorie, fără memorie, cu prieteni artificiali şi cu ticuri înfiorătoare. Un hopa-mitică musculos căruia modernismul i-a subtilizat meseria şi l-a obligat să se prostitueze pe toate arenele comerciale ale planetei. Am asistat însă şi la sporturi cu adevărat dinamice şi provocatoare. De exemplu, ruleta. Vorbesc aici de jucătorii profesionişti, cei care - într-un fel sau altul - s-au născut pentru a miza pe o culoare sau pe un număr. Mi se pare un sport cu ramificaţii cerebrale deosebit de puternice. Un fel de întrecere olimpică, unde a participa e pus între paranteze, iar a învinge e practic imposibil. Ai toate ingredientele pentru a-ţi pierde minţile pe banii tăi, asta în condiţiile în care cei mai mulţi dintre jucători acceptă ideea că viaţa e doar un complement al înfrîngerii. E un joc în care te pui permanent în dilemă: dacă mai exişti şi cît. Eşti faţă în faţă cu propriul eu, cu inspiraţia şi cu slăbiciunea ta. Cînd bila se învîrte, îţi vezi viaţa defilînd. Senzaţia e similară, în unele momente, cu aceea a prăbuşirii unui avion, pretind cei care le-au trăit direct pe amîndouă. Cîţi oameni oare nu şi-au făcut şi şi-au refăcut testamentul, mizînd adesea împotriva impulsurilor personale, pe numere îndepărtate şi stranii, ca o revanşă contra absurdului şi a pietrificării timpului? Ruleta e un stil de viaţă preocupant. N-ai timp să temporizezi. Joci permanent în deplasare şi mereu contra sistemului. Nu există manual de folosinţă, cu reguli clare şi obligatorii, dar poţi fi furat de arbitri. Tocmai ideea de a şti că într-o zi vei pierde totul te mobilizează. Am văzut oameni care nu trăiau decît pentru a-şi juca agoniseala vieţii la ruletă, chemaţi de o stare de panică desăvîrşită. Toată evoluţia lor de peste zi era marcată de întîlnirea decisivă de la cazino, odată cu lăsarea întunericului. De cînd se trezeau şi se spălau pe dinţi, începeau să facă socoteli, să-şi imagineze combinaţii de cifre. Am văzut indivizi care, atît de maniaci fiind (sau poate din superstiţie) gîndeau în litere, în fragmente de cuvinte, pentru ca apoi să transforme codificat în cifre şi numere. Se pare că teama de a nu le fi interceptată varianta cîştigătoare le deturna percepţia asupra lucrurilor. Ajungeau la un moment dat să se ascundă de ei înşişi. Învinşii sînt interesanţi la jocul de ruletă. Niciodată cîştigătorii, efemeri sau ocazionali, care vin şi mizează sume mici, cu aceeaşi figură cu care ar depune bani la o bancă. E un joc al minţii, ruleta, dar al minţii care se perimează, se autodistruge, se atrofiază. E o boală autorizată. Aclamată. Brevetată chiar. Poţi fi un bolnav celebru, cu conturi grase, cunoscut şi răsfăţat peste tot în marile cercuri de perdanţi cu atitudine. Pierzi enorm, eşti cineva! În cazul în care ai cîştiga enorm, ai fi un nimeni. Un bogat un pic mai bogat, de care nu s-ar mai interesa istoria, poate doar femeile şi fiscul. Cursele de cîini. Un sport care îmbină machiavelismul şi calculele liliputane. Aici e ca la bucătărie. N-ai piper, pui boia, respectiv n-ai găsit ogari, pui basseţi. Sau chiar vulpi. E o alergătură în fond, nu un spectacol. Asta mi se pare interesant. Sînt rare în ziua de astăzi disciplinele unde poţi cu uşurinţă evita ideea împovărătoare de spectacol, de glorios, de performanţă cu orice preţ şi cu orice mijloace. Peste tot dai numai de superlative. La cîinii ăştia rebegiţi, în pierdere constantă de salivă, doar englezii se benoclează ca la urs. Doar ei văd rostul unor după-amieze, cu ochii pironiţi într-un ţarc, hingherind la o ceşcuţă de ceai nişte bilete de tombolă de cîţiva penny. Goana asta cîinească după iepurele ăla mecanic îi face pe unii să explice de ce n-o să avem niciodată mai mult decît merităm. Sîntem dezagreabil de toleranţi cu noi înşine.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
De ce suntem penultimii în UE la salarii și primii la creșterea prețurilor. Expert: „Inflația e mama tuturor taxelor”
România este pentru a treia lună consecutiv țara cu cea mai mare inflație, conform statisticilor Eurostat, iar ca și cum nu ar fi de ajuns, doar bulgarii câștigă mai puțin. Analistul economic Adrian Negrescu explică, pentru „Adevărul”, cum s-a ajuns aici și de ce statul nu are soluții.
image
La ce riscuri de sănătate se expun cei care lucrează noaptea. Boala cumplită care îi paște
Persoanele care lucrează în ture de noapte prezintă un risc mai mare de demență și alte boli, spune un important expert în somn, a cărui afirmație se bazează pe rezultatele unor studii științifice.
image
Banii viitorului: Ce s-ar întâmpla dacă am renunța la cash și am folosi bani virtuali
Într-o lume tot mai digitalizată, ideea de a renunța la tranzacțiile cu bani cash și de a folosi exclusiv bani virtuali devine din ce în ce mai atrăgătoare, punctează specialiștii.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.