Un garaj, două garaje – lamentări individuale

Laurenţiu CÂRCOANĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 598 din 30 iulie - 5 august 2015
Un garaj, două garaje – lamentări individuale jpeg

O vorbă atribuită lui Voltaire spune că

sau tradus: „Mai binele este duşmanul binelui“. Dar, în bagajul naţional de proverbe, românii nu au traducerea zicalei franţuzeşti, ci varianta autohtonă (şi mult mai pesimistă): „Rău cu rău, dar mai rău fără rău“. Această atitudine de acceptare a unei neîmpliniri deschide uşa unui cor de lamentări. Se poate spune atunci că lamentarea la români e un „sport“ naţional? Oricît de tentantă ar fi generalizarea, nu pot confirma acest fapt decît la nivel personal. 

Vara lui 2014 mă găsea în capitala prăfuită a provinciei canadiene Saskatchewan căutînd o casă de închiriat. Serviciul mă adusese aici pentru o perioadă de timp încă nedefinită, aşa că am decis împreună cu familia să ne mutăm în Regina. Frigul, acum o amintire, dar altminteri nelipsit timp de şapte luni din an, nu ne speria, fiind căliţi în iernile legendare ale Dakotei de Nord, aflată acum, paradoxal, la sud de noi. Această localitate supranumită „Queen City“ – Oraşul Reginei în cinstea reginei Victoria a Angliei, este înconjurată de imensitatea preeriei nord-americane. Ca orice oraş izolat şi respectabil, Regina are o istorie bogată, fiind vizitată de celebrităţi, personaje importante şi de membri ai familiilor regale din toată lumea. Desigur, cea mai celebră reprezentantă a monarhiei este însăşi Elisabeta a II-a, actuala regină a Angliei, care a poposit în oraş de cel puţin cinci ori, ultima oară fiind în 2005. O statuie a reginei, călare pe iapa ei favorită (născută şi crescută în Saskatchewan) se află chiar în faţa clădirii Parlamentului.

Oraşul Regina reprezintă o destinaţie pentru sute de imigranţi. Cei mai mulţi provin din regiunile sărace ale Chinei, Indiei şi Africii şi caută o viaţă mai bună. O altă parte a influxului de populaţie este reprezentată de categorii profesionale din industria petrolului şi a mineritului. Aceştia din urmă sînt atraşi de salariile foarte mari oferite în domeniile lor de activitate. 

În după-amiezele toride de vară, dar şi în zilele senine de iarnă, o mulţime pestriţă se plimbă în sus şi în jos pe aleile parcului din faţa clădirii Parlamentului, admirînd statuia ecvestră a reginei. În restul timpului toţi aceşti oameni muncesc sau îşi caută o locuinţă.

Agentul imobiliar cu maşina căruia făceam căutările era şi el cu familia: nevasta lui, de asemeni agent imobiliar, ne însoţea. Amîndoi erau foarte tineri, vîrstele lor luate împreună nu făceau cît cei 49 de ani ai mei neîmpliniţi. Erau nişte copii. Colindînd din casă în casă, am realizat că majoritatea aveau garaj pentru o singură maşină, foarte multe nu aveau garaj deloc şi nici una nu avea garaj dublu. „Măi, să fie“, mă gîndeam eu, „la preţurile astea astronomice să nu găsim noi o casă de închiriat cu un garaj dublu?“ Dînd glas frustrării, i-am întrebat pe cei doi, cu un ton dojenitor: „La voi, aici în Canada, e normal să lucreze şi soţul, şi soţia, nu?“ „Da“, au răspuns ei. „Păi, bine, atunci de ce nu ştiţi să faceţi case cu garaj dublu, dacă amîndoi au maşini şi trebuie să conducă la serviciu în fiecare zi?“ Apoi am continuat, fără să las timp de replică: „Aaa, pesemne că unul dintre voi trebuie să se sacrifice mereu, mai ales iarna, şi să-şi lase maşina în frig. Uite care este treaba: în America nimeni nu s-ar uita la case cu un singur garaj. Pur şi simplu, asemenea locuinţe nu s-ar vinde pe piaţă!“ M-am uitat la ei cu coada ochiului şi păreau puţin speriaţi. Stăteau nemişcaţi, cu ochii mari. Tonul meu a devenit imediat împăciuitor, dîndu-mi seama că nu erau obişnuiţi cu temperamente mai agitate. Am lăsat-o moale: „OK, hai să vedem, poate totuşi avem noroc şi găsim o casă cu garaj dublu“.

În final am găsit o locuinţă pe placul nostru, deşi cu un preţ al chiriei piperat. I-am explicat soţiei ce greu a fost să obţinem ce-am vrut, prilej de a mă lamenta că în Canada multe nu sînt ca în America. Credeţi că m-am oprit la garaje? I-am trecut pe canadieni prin toate apele, criticînd dur ba înghesuiala dintre case, ba comportamentul unor chelneriţe care nu aveau prea mult chef în ziua aia să servească frumos, ba scaunele incomode de la cinematograf, şi punîndu-le capac cu sistemul lor politic, de neînţeles.

Ceva mai tîrziu, stînd la o bere cu un grup de prieteni din America, stabiliţi şi ei temporar în Regina de aproape doi ani, am aflat că cei din Canada sînt sătui de americanii care vin şi se plîng la tot pasul. În sinea mea: „Americani? Vai de mama lor, dacă ar şti ei la ce să se aştepte de la mine!“ 

Sînt sigur că regina Angliei nu s-a plîns de faptul că oamenii nu au case cu garaj în timpul nici uneia din vizitele ei în oraşul Regina. Cu aceeaşi convingere pot spune că nici canadienii autohtoni, nici indienii, nici chinezii, nici alţi imigranţi nu se plîng în această provincie, ci din contra, se simt foarte fericiţi în casele lor cu un singur garaj sau fără. 

În cazul meu, am parcat ambele maşini în garaj şi, pentru o clipă, am fost triumfător. Apoi mi-am dat seama cît de greu ies cu maşina şi am început să mă plîng de cît de mic este un garaj dublu în Canada. Încă o dată, nu m-am oprit doar la asta, pentru că între timp, la televizor, a apărut ştirista de seară care arăta de parcă atunci venise de pe o tarla.  

Laurenţiu Cârcoană este arhitect şi locuieşte în Fargo, Dakota de Nord, Statele Unite.  

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.