Un examen de maturitate

Publicat în Dilema Veche nr. 447 din 6-12 septembrie 2012
Un examen de maturitate jpeg

- argument -

Se învăţase prea bine, în vremurile comuniste, dicţionarul de interdicţii. Acele definiţii pe care fiecare trebuia să le cunoască pe de rost, ca pe un manual de supravieţuire.

Azi, dacă e să vorbim despre libertate, nu putem s-o facem fără să ne raportăm la „atunci“. Un atunci cînd mai toate începeau cu sintagma „nu ai voie“. De la lucruri care aveau o minimă logică în context la lucruri total absurde. De la „a critica politica“ la „a avea un balcon închis“, se dezvoltase în vremurile comuniste o întreagă cultură a interdicţiei. Ajungeai practic să nu mai ştii de fapt ce ai şi ce nu ai voie să faci, căci regulile se schimbau după bunul plac al autorităţilor.

De la acea interdicţie generalizată, ridicată la nivel de concept interiorizat, am trecut, aproape peste noapte, la libertatea în expansiune ce avea să survină în România după ’89. La început, debusolaţi, unii au ales să se refugieze totuşi în structuri opresive, în discursurile pe care le identificau drept pozitive, neconştientizîndu-le adevăratele intenţii, ci percepîndu-le mai degrabă ca pe ceva familiar, căci era singurul mod de trai pe care îl cunoşteau. Au devenit „nostalgicii“ comunismului, cei care au creat astfel primul paradox postrevoluţionar: în plină libertate, aveau dreptul de a alege un sistem care le restrîngea orice libertate.

Majoritatea însă a ales democraţia. Timizi, oamenii ieşeau de sub carapacea grea a comunismului, descoperind o lume cu totul nouă în care păşeau nesiguri, căci dacă acea cultură a interdicţiei o stăpîneau cu desăvîrşire, cultul libertăţii le era cu totul necunoscut.

Pe nesiguranţa acelora care îşi doreau libertatea mai mult ca orice, dar care nu cunoşteau nici măcar alfabetul conceptului, au marşat cei „şmecheri“, cei unşi cu alifia arivismului, de la vînzătorul de tarabă la politician, amîndoi şcoliţi pentru a se erija în „stăpînul clientului“. Au apărut de asemenea formatorii de opinie, care în numele libertăţii au pervertit noţiunea, invocînd democraţia ca scuză pentru abjecţii. Ideea că „prea multă libertate strică“ a început să se propage, dar nu pe un temei real, ci inoculîndu-se această falsă imagine despre ce înseamnă de fapt libertatea: fiecare face ce doreşte.

În timp, lucrurile au evoluat. S-a creat societatea civilă. Oamenii au început să înveţe, pas cu pas, ce înseamnă, de fapt, libertatea. Au urmat mai apoi generaţiile tinere şi, deşi pentru mulţi dintre cei născuţi după ’89 comunismul a devenit o discuţie la fel de răsuflată ca o teorie ştiinţifică despre dispariţia dinozaurilor, vorbim de oameni cărora cu greu le mai poţi lua dreptul la o viaţă normală.

Ce înseamnă azi libertatea, cum o înţelegem în acest context în care viaţa a devenit de neconceput fără graniţe deschise, cablu TV sau Internet? Am trecut, sau nu, acel examen de maturitate, în care miza nu este traiul călduţ, ci conştientizarea şi folosirea pe deplin a tuturor instrumentelor care ne garantează accesul la libertatea veritabilă şi la democraţie?

Foto: Alix Vrana

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Un gigant italian deschide o nouă fabrică în România și angajează 800 de oameni
România pare extrem de atractivă pentru investitorii străini dat fiind că în ultima perioadă tot mai multe companii aleg să construiască noi fabrici în țara noastră.
image
Prețul uriaș cerut pentru un apartament din București. „Se vinde și strada? În Berlin e mai ieftin!”
Prețurile proprietăților imobiliare cresc de la o zi la alta în marile orașe, iar Bucureștiul e printre cele mai scumpe. Chiar dacă nu a ajuns încă la nivelul Clujului, Capitala e plină de oferte inaccesibile românilor de rând.
image
Cum să-i facem pe aliații NATO să ne sprijine ca pe baltici și polonezi. Un expert român pune degetul pe rană
NATO și SUA sunt mult mai puțin prezente în partea de sud a flancului estic decât în zona de nord, ceea ce creează un dezechilibru. Chiar dacă, anul trecut, Congresul SUA a votat ca regiunea Mării Negre să devină zonă de interes major pentru americani, lucrurile se mișcă încet.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.