Un erou al istoriei recente

Publicat în Dilema Veche nr. 117 din 20 Apr 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Dacă îmi amintesc eu bine, pe la începutul anilor '90, un antropolog român, pe care îl regăsiţi astăzi în paginile acestei reviste, ne povestea despre un mic studiu, un soi de sondaj, care căutase să identifice figura publică cea mai reprezentativă pentru România. Apăruseră în top, precum într-un hit din perioada respectivă a trupei Sarmalele Reci, Traian şi Decebal, Ştefan cel Mare, Mircea cel Bătrîn, Cuza, Mihai Viteazul şi alţi conducători din mitologia noastră, Nadia, Hagi şi Ilie Năstase. Peste aceştia, însă, plutea figura inconfundabilă a eroului acestui grupaj din Dilema veche. Bulă era cel care, precum preşedintele Iliescu la momentul respectiv, îşi depăşise în popularitate toţi contracandidaţii. Nu îmi amintesc detalii legate de populaţia studiului. Mă aştept însă să fi fost mai degrabă orăşeni, dacă nu cumva chiar studenţi. Detaliul este însă puţin semnificativ. Importantă este popularitatea personajului imaginar la momentul respectiv, popularitate care îl făcea ca pentru destul de mulţi să fie nici mai mult, nici mai puţin decît prototipul românului şi al românismului. În acel moment, Bulă avea o întreagă istorie în spate şi juca în general rolul unui haiduc vesel, care îi trăgea pe toţi la răspundere, lansa ironii la adresa moravurilor şi falsităţilor unei societăţi a dublei morale. Mă refer evident la societatea comunistă, mediul în care Bulă a cunoscut deplina afirmare, în care celebritatea sa l-a impus drept un adevărat erou naţional. Era o societate în care una se spunea oficial, alta era realitatea. Era o societate în care, exagerînd puţin, mai întîi raportai ce ai făcut şi abia apoi făceai. În care toţi spuneau că albul este negru, convenţia fiind să înţeleagă contrariul. Bulă avea libertatea de a fi altfel, de a spune lucrurilor pe nume - ce e drept, nu mereu foarte direct, ci în acel stil dezvoltat în comunism, al cititului printre rînduri. Pretextul libertăţilor sale era aparenta prostie. Bulă pur şi simplu nu pricepea lucruri simple, şi atunci, ignorînd convenţiile sociale ale dublei morale, putea da glas, într-un mod amuzant, frustrărilor încătuşate în stupiditatea societăţii totalitare. Fiind prost, Bulă îşi putea permite să fie ironic, să vorbească despre lucruri nerecunoscute oficial. Ceauşescu, moravurile sexuale, sărăcia, lipsa de raţionalitate a organizării sociale. El nu pricepea cum stau lucrurile, nu înţelegea sensurile ascunse ale conversaţiei zilnice, astfel încît interpreta cuvintele în sensul lor propriu, generînd în naivitatea sa situaţii comice. Comicul în sine era însă unul care ţinea de subtilităţile diferenţei dintre limbajul oficial şi cheia de lectură reală. Dincolo de comportament, Bulă era o metaforă în sine. Numele său ascunde un cuvînt cunoscut de toţi, însă inexistent oficial, nerecunoscut - spre exemplu - de DEX. Comportamentul său, adesea absurd, este similar numelui: absurditatea deriva din nerecunoaşterea oficială a unor realităţi evidente. Celebritatea lui Bulă era una cvasi-generală. Naivitatea lui şi faptul că îşi permitea să ignore tabuurile unei societăţi puternic controlate se transformau treptat în charismă, în condiţiile în care putem discuta despre charisma unui personaj imaginar. Bancurile cu Bulă erau pretutindeni, dominînd spaţiul privat, dar şi pe cel public. Îmi amintesc că autobuzele pururi aglomerate erau un mediu propice în care să mai afli, din cînd în cînd, un banc cu Bulă. Cîte un zîmbet înflorea pe buzele unuia dintre călători, ochii îi străluceau şi urma anunţul către cunoscutul întîlnit în autobuz: "Ştii bancul cu Bulă şi cu...". Destui vecini deveneau brusc atenţi, iar peripeţiile Svejk-ului român făceau ca înghesuiala şi mirosul de transpiraţie să devină un pic mai suportabile. Nu am informaţii exacte, însă nu cred că Bulă este un produs exclusiv. L-am pomenit mai sus pe eroul lui Hasek. Comportamentul acestuia, tipul de umor promovat, îmi par a fi destul de apropiate. Bulă, ca şi Svejk, devin celebri în societăţi închistate, marcate de traume culturale, generate de totalitarism, război, ocupaţie străină. Astfel de personaje strîng în ele toată sfidarea oamenilor către nedreptatea unor sisteme coercitive, dînd glas ironic unor frustrări netolerate de morala oficială. Probabil Bulă există sau a existat pretutindeni într-o formă sau alta. Duritatea sistemului comunist l-a făcut însă la noi un personaj de legendă. Am discutat pînă aici despre Bulă la modul trecut. Comunismul a fost perioada sa de glorie. Bulă a supravieţuit însă comunismului, fiind încă prezent printre noi. Totuşi, el şi-a redus aria de influenţă şi probabil va continua să îşi piardă treptat poziţia de top din lumea bancurilor. O investigaţie rapidă a cîtorva site-uri româneşti de divertisment on-line mă face să cred că, în linii mari, cam unul din zece bancuri, postate în paginile respective, îl are ca erou pe Bulă. Cel puţin aparent, el este unul dintre personajele importante în bancurile despre lumea şcolii, în cele care ironizează armata, precum şi în cele cu tentă sexuală. Toate cele trei zone sînt marcate în mod cert de conservatorism, de interdicţii ale libertăţii de exprimare. Pe de altă parte, prezenţa lui Bulă în bancurile politice e relativ modestă. Iar bancurile politice în sine sînt destul de rare. Presa s-a substituit aici lui Bulă, luîndu-i locul, fără a face însă apel la amestecul de genialitate şi candidă naivitate, ci spunînd lucrurilor direct, pe nume. Bulă a devenit astfel oarecum desuet, într-o zonă în care libertatea de expresie, exceptînd unele excese ale unor vremelnici premieri sau preşedinţi, este un bun cîştigat. Nu mă pot opri însă să nu notez o impresie pe care mi-am format-o mai demult. Unii realizatori de talk-show-uri, la debuturile lor, la mijlocul anilor '90, au părut a adopta un model ce combina naivitatea cu inteligenţa, şi conducînd în final la a trage la răspundere, perfect legitim pentru auditoriu. Mai exact, mimau neştiinţa, punînd întrebări aparent inocente, aşteptau răspunsul uneori prefăcut al interlocutorului, iar apoi îl trăgeau la răspundere. Mie îmi pare a fi un model similar cu cel al lui Bulă. Mă întreb cum e mai bine: cu sau fără Bulă? El e alături de cînd mă ştiu, reprezentînd pentru generaţia mea unul dintre elementele de continuitate. A fost un agent al loisir-ului, pe cînd nu existau prea multe alternative de petrecere a timpului liber. A fost glasul revoltat ce putea vorbi, pe cînd a gîndi era în bună măsură un lucru interzis. Nostalgic vorbind, sîntem ataşaţi de el. Pe de altă parte însă, tare mi-ar plăcea să rămînă doar o amintire, sau un individ marginal, desfiinţînd numărul limitat de tabuuri încă existente, contribuind astfel la progres.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.