Ce legătură e între etică, islam şi afaceri? Criza financiară - spun unii teologi musulmani - e un semn că sistemul economic mondial este viciat; legea islamică (sharia) permite profitul, dar interzice dobînda - iar sistemul economic sharia este o alternativă mai sigură, mai etică la capitalism. Dovada fiabilităţii afacerilor făcute în sistemul sharia: băncile islamice nu au fost lovite de criza de cash - spun aceiaşi teologi musulmani... Sharia înseamnă o cu totul altă relaţie între bancă şi clienţi, un alt tip de contracte şi, evident, cu totul alte strategii de cîştig. Băncile islamice nu au dreptul să acorde împrumuturi cu dobîndă (riba), care sînt asimilate cu cămătăria, aşa că produsele bancare oferite sînt diferite: ihara (o formă de leasing), musharaka (participaţie), murabaha (împărţirea profitului). Optînd pentru murabaha, clientul poate evita să se îndatoreze şi să plătească dobîndă: banca îi cumpără produsul şi împarte beneficiile obţinute de pe urma folosirii bunului respectiv cu clientul. În ultimii 30 de ani, s-au deschis peste 300 de instituţii financiare islamice în 75 de ţări. Activele acestor instituţii depăşesc 300 de miliarde de dolari. Băncile islamice înregistrează o creştere medie anuală de 15%. Sună prea bine? Pînă la urmă, e doar o chestiune de traducere: mecanismele sînt, una peste alta, aceleaşi, iar obiectivul principal rămîne profitul. Legile economiei funcţionează, la fel ca şi legile fizicii, peste tot pe glob. Totul e un joc cu sumă nulă. Pînă la proba contrarie...