Ultimul poet

Dan SHAFRAN
Publicat în Dilema Veche nr. 851 din 30 iulie - 5 august 2020
Ultimul poet jpeg

În anul 1966, Academia Suedeză acorda Premiul Nobel pentru Literatură în comun scriitoarei germane de origine evreiască Nelly Sachs, stabilită în Suedia în 1940, și scriitorului israelian Shmuel Josef Agnon. În acel an mai fuseseră propuși, printre alții: René Char, Heinrich Böll, Jorge Luis Borges, Louis Aragon, Samuel Beckett, Miguel Angel Asturias, Anna Ahmatova. M-am întrebat de ce Nelly Sachs nu l-a avut ca partener de premiu pe Paul Celan, de altfel buni prieteni. Răspunsul l-am găsit în arhivele Academiei Suedeze, unde am citit că o astfel de propunere a existat, venită din partea lui Henry Olsson, membru al Academiei. Propunerea nu s-a bucurat, însă, de sprijinul nici unui alt membru. Dimpotrivă, există o notă în protocolul Premiului din acel an în care se menționează: „Comitetul nu este convins că opera lui Celan motivează acordarea premiului”.

Pînă la acea dată, Celan publicase, totuși, Mohn und Gedächtnis (1952, Mac și memorie), unde era inclusă și celebra „Todesfuge” („Fuga morții”), Von Schwelle zu Schwelle (1955, Din prag în prag), Sprachgitter (1959, Gratii de vorbă) și  Die Niemandrose (1963, Roza nimănui). În 1958, Celan primise Premiul pentru Literatură al orașului Bremen, în 1960 prestigiosul Premiu „Georg Büchner“, acordat de Deutsche Akademie für Sprache und Dichtung, iar în 1964 Premiul pentru Literatură al landului Nordrhein-Westfallen. (Soarta a vrut ca ziua în care Paul Celan a fost înmormîntat să fie aceeași cu ziua în care Nelly Sachs a încetat din viață: 12 mai 1970.)

În anul 2001, cunoscuta revistă pariziană Europe dedica numărul din ianuarie-februarie lui Paul Celan. Cu această ocazie, redacția revistei, prin Fernand Cambon, constata că puțini sînt poeții despre care să se fi scris atît de multe eseuri, studii critice și articole ca despre Paul Celan. Cambon estima că nu există săptămînă în care, undeva în lume, să nu apară un text despre poet, că nu există lună în care să nu se publice o carte despre acesta și că nu există an în care să nu se organizeze colocvii și simpozioane dedicate operei lui Celan. Cît despre Academia Suedeză... Sigur este că poetul ar fi avut astăzi cel puțin un susținător: Anders Olsson, poet, traducător, profesor de literatură la Universitatea din Stockholm, membru al Academiei Suedeze și președinte al Comitetului Nobel, pînă nu demult secretar permanent al Academiei. Anders Olsson este fără îndoială expertul numărul unu în Suedia în materie de Celan, căruia i s-a dedicat în ultimii 40 de ani. Academicianul Olsson îl consideră pe Paul Celan drept cel mai important poet de după al doilea război mondial.

Faptul că istoria evreilor, tradiția evreiască și cultura hasidică impregnează opera poetică a lui Celan este evident, de la primul volum de versuri pînă la ultimele poeme cu motive din Ierusalim. Tema evreiască se conturează poate cel mai pregnant în Die Niemandsrose. Volumul este dedicat memoriei lui Osip Mandelștam. Unul dintre poeme îi este adresat lui Nelly Sachs, în timp ce altul poartă ca motto cuvintele Marinei Țvetaeva: „toți poeții-s jidovi”. Volumul cuprinde referiri la legenda evreiască medievală a Golemului, la Scutul lui David, la simbolistica literelor ebraice.

Nu putem vorbi despre Paul Celan fără a aminti relația acestuia cu limba germană: deopotrivă limba maternă, limba călăilor naziști și limba în care poetul și-a compus opera. Poezia i-a ieșit în întîmpinare și i s-a adresat în limba germană și nu este exclus ca el să fi utilizat această limbă ca armă împotriva ucigașilor părinților săi. Se poate totodată – așa cum sugera scriitoarea Eva Ström cu ani în urmă, într-o discuție cu academicianul Anders Olsson la Institutul Cultural Român de la Stockholm – ca poezia lui Celan să fie un act de protest împotriva celebrei afirmații a lui Adorno că a mai scrie poezie după Auschwitz ar fi un act de barbarie. Creația poetică a lui Celan demonstrează că – dimpotrivă – este absolut posibil să îmbraci coșmarul într-o formă poetică. Întrebat la începutul carierei cum de mai putea scrie în limba germană, Celan a răspuns: „Numai în limba maternă poți să exprimi propriul tău adevăr. Într-o limbă străină poetul minte”. Celan nu s-a mulțumit doar să se folosească de limba germană. Ambiția lui a fost s-o modifice, dîndu-i o nouă formă. Așa cum remarca Anders Olsson în cartea sa Ordens asyl (Azilul cuvintelor), germana a fost „...o limbă pe care Celan s-a simțit obligat s-o înnoiască pentru ca mai apoi s-o conserve și s-o murdărească pentru ca mai apoi s-o  purifice”. Holocaustul a fost o detunătură care a zguduit existența și limbajul lui Celan, dar care a dus la recrearea unei poezii de o frumusețe pînă atunci necunoscută. Celan își scrie poezia prin prisma unei situaţii-limită și o face, așa cum el însuși spunea despre sine, de parcă ar fi fost ultimul poet.

Am făcut cunoștință cu opera lui Paul Celan abia după ce am ajuns în Suedia, la începutul anilor ʼ80. La Facultatea de Limbi Germanice din București, acolo unde mi-am făcut studiile într-o perioadă de oarecare deschidere a României către marile valori universale (perioada celei de-a doua jumătăți a deceniului 6), nu țin minte să ni se fi vorbit despre Paul Celan. Aș vrea să mă înșel, dar cred că nici astăzi interesul pentru el nu este foarte mare în țara natală. Sînt și excepții: studiul lui Petre Solomon despre dimensiunea românească a poetului, cărțile profesorului Andrei Corbea, inițiativa lăudabilă a Editurii Polirom de a publica o ediție integrală a operei poetice, într-o traducere de excepție a poetului George State, precum și expoziția realizată acum cîțiva ani de Muzeul Național al Literaturii Române. Sînt sigur că lista este mai mare, după cum tot atît de sigur sînt că Celan, cu toată faima sa internațională, nu se bucură în România de același interes de care se bucură alți scriitori exilați, care au scris și ei în alte limbi decît româna, ca de exemplu Cioran, Eliade sau Eugen Ionescu. Prin asociere cu Paul Celan mă gîndesc la Herta Müller, singurul scriitor născut în România care a primit Premiul Nobel pentru Literatură și a cărei recunoaștere internațională o depășește cu mult pe cea din țara natală. Tot la ICR Stockholm am organizat în anul 2013 o dezbatere despre autorii români din exil, despre importanța bagajului cultural și identitar pe care o are venirea dintr-o altă cultură, despre modalitățile diferite de expresie ce decurg din apartenența la două sisteme diferite. Este exilul o parte a literaturii române? Aparțin Paul Celan și Herta Müller patrimoniului cultural românesc? Iată întrebări care își așteaptă răspunsul…

Dan Shafran este traducător și mediator cultural. Este director fondator al Institutului Cultural Român de la Stockholm.

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.