Trendul tradiţional în design

Mădălina GEORGESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 541 din 26 iunie - 2 iulie 2014
Trendul tradiţional în design jpeg

În timp ce iile încă fac furori pe Facebook, e deja tardiv să vorbim despre designul contemporan inspirat de motive tradiţionale. Discuţia era însă la gradul ei maxim de interes public, acum un an. Cît a ţinut trendul? Aproximativ un an; între 2012-2013 am avut cu toţii experienţa vizuală a versurilor: „folcloru-i oxigen pentru un popor astmatic“.

De unde a pornit totul? Întîi şi întîi a fost fashion design-ul. Designerul Adrian Oianu impusese deja acest trend: iile lui urbane şi mantourile tradiţionale erau în paginile şi wishlist-urile tuturor revistelor de lifestyle. Explozia însă a marcat-o Lana: cine nu ştie rochiile imprimate cu desenele „naive“ din Cimitirul vesel? Sau, în caz că acestea v-au scăpat, jacheta Puma, cu motive tradiţionale, semnată Lana, trebuie să vă spună ceva. În aceeaşi perioadă, la ştirile PRO TV, Andreea Esca apărea într-un tricou cu motive tradiţionale stilizate contemporan de designerul Ciprian Vrabie. România (tradiţională) era într-un fel sau altul pe buzele (chiar şi în garderoba) tuturor: pe stradă vedeai ii. Acum, nu trebuie musai să citeşti Capcanele Istoriei de Lucian Boia, ca să înţelegi că tot ce-i trend ca valul trece şi că puţini sînt cei care rămîn pe poziţie, odată cu schimbarea curentului. Singura întrebare importantă acum, cînd iureşul a trecut, este: ce a lăsat acest val în urmă, la ce a contribuit el?

Înainte de a ajunge la comparaţii şi argumente, în anul care a urmat de la apogeul acestui trend, am văzut aceleaşi motive împrumutate de la cutiile de detergent, la stickerele de Paşti de la benzinăriile Petrom şi, în final, la afişele electorale cu ocazia europarlamentarelor, menite să exprime „Mîndria de a fi roman“. Şi astfel, trendul şi-a cam dat obştescul sfîrşit: de la elită a coborît pînă la mase, iar pe oricine vei întreba acum ce e cu trendul tradiţional sau etno îţi va spune că s-a cam fumat.

Dacă fashion-ul a dat startul, designul de obiect l-a continuat. Şi aşa revenim la întrebarea noastră: la ce a contribuit acest trend? În 2012, abia începuse să se vorbească despre designul de obiect made in Romania. Designist.ro, prima platformă online dedicată designului din România, se lansase în decembrie 2011, iar spre sfîrştiul lui 2012, atît trendul tradiţional, cît şi designul de obiect din România începeau să se contureze, să capete consistenţă. Practic, acest trend a pus pe o scenă mult mai expusă publicului designul românesc de obiect. A lărgit brusc perspectiva: de la atenţia unei nişe de cunoscători la un fenomen mai cuprinzător, care ne priveşte pe toţi.

În mai 2013, tema celei de-a doua ediţii a Made in RO – Tîrg de design românesc (eveniment bianual organizat de Designist.ro) a fost chiar „Motive tradiţionale în designul contemporan“. Iar succesul tîrgului de design a fost dat, în mare măsură, de această temă: cu toţii voiau să vadă acele obiecte create în ţară, ce puteau ajunge în casele lor, care reinterpretau motivele şi elementele cu care bunicii lor crescuseră. În iunie 2013, expoziţia „Made in RO“ a mers la Institutul Cultural Român, la Noaptea Institutelor Culturale. Iar creaţiile a şapte dintre designerii români, inspirate de semne vechi şi tradiţii, au ilustrat cărţi poştale ce au călătorit în reţeaua Institutelor Culturale Româneşti din străinătate. Acelaşi succes a făcut ca această ediţie a „Made in RO – Tîrg de design românesc“ să ajungă, în septembrie 2013, la Muzeul ASTRA din Sibiu. Motivele de pe obiecte se integrau perfect şurilor şi caselor tradiţionale din complexul muzeal, iar evenimentul a fost organizat de Designist.ro şi Fundaţia DALA, în cadrul Programului Anima ASTRA. Într-un oraş ca Sibiul, unde manifestările de design sînt foarte rare, răspunsul vizitatorilor a confirmat din nou că acest trend reuşeşte să-i introducă în ceea ce a început deja să se întîmple şi la noi: designul de produs. Trendul tradiţional a apăsat acceleraţia afirmării pentru public a designului de obiect în România.

Ca în orice trend, e uşor să-l reproduci, mai greu să-l aprofundezi. Una dintre confuziile mari pe care le-a produs trendul tradiţional e că oricine aplică semne vechi unor piese contemporane e designer. În cazul unui public fără cultura designului, care abia acum îl percepe manifestîndu-se, confuzia e uşor de înţeles. Mulţi dintre creatorii afirmaţi odată cu trendul etno au mizat pe acest context drept principalul „cîrlig“ în promovarea lor – mai ales atunci cînd „demersul“ a constat doar în aplicarea semnelor vechi pe obiecte noi. Provocarea ediţiei tîrgului de design „Made in RO“ a fost tocmai aceasta: o selecţie reprezentativă pentru un demers de design, care reinterpretează coerent semnele vechi şi tradiţiile, continuă sugestiv o poveste. Dincolo de formă, interesant era fondul, motivaţia obiectului, povestea pe care o duce mai departe.

Miza ediţiei a fost şi un premiu, oferit de Designist.ro şi HoneyWood: premiul Best Design Made in RO a constat într-o călătorie de design în perioada Vienna Design Week, plus cazare la un design hotel. Cîştigătorii lui au fost Arhidot Design (arhitecţii Dana şi Vlad Boştină), cu seria „Furca“, colecţia „Vatra“. Dana şi Vlad au preluat forma furcii tradiţionale şi au transformat-o într-un obiect tridimensional, ce a devenit baza unei măsuţe a şi a unor taburete: „Transpunerea formei furcii într-un obiect tridimensional aduce aminte de rotaţia acesteia în timpul toarcerii“, spun ei. Iar căucul, vas folosit pentru băut, a devenit o masă „în jurul căreia se vor aduna familia şi prietenii. De aceea am multiplicat mînerul său pentru suport, iar recipientul în sine a devenit un taburet care poate fi introdus şi în golul din mijlocul mesei.“ – povestesc Dana şi Vlad.

Tot în 2013 a apărut întrebarea: ştie cineva sensurile acestor motive tradiţionale despre care a început toată lumea să vorbească? Evident, puţini ştiau. „Responsabilul“ de propagarea lor în mai toate mediile vizuale a fost Ioana Corduneanu. Ioana este la bază arhitect şi, pentru prima oară în România, a arhivat motivele tradiţionale în format vectorial pe blogul Semne Cusute, oferindu-le designerilor ce voiau să le folosească. Ceea ce a făcut în plus Ioana Corduneanu a fost să le însoţească de explicaţiile pe care nici bunicile noastre nu le ştiau atunci cînd le aplicau – erau un dat, nimeni nu le chestiona pe atunci.

Anul trecut, tot Designist.ro, în timpul pregătirilor ediţiei a doua „Made in RO“, cu tema „Motive tradiţionale în designul contemporan“, a organizat workshop-urile „Pe firul motivelor tradiţionale,“ în care Ioana Corduneanu a explicat de unde vin aceste motive, care este limbajul lor şi cît de important e să le respectăm sensurile: asemenea unui alfabet căruia nu-i confunzi literele. Dar trendul tradiţional nu înseamnă doar motive tradiţionale: mai înseamnă şi reintroducerea în prezent a unor meşteşuguri vechi, obiecte, materiale specifice, tehnici tradiţionale. Dincolo de suprafaţa motivelor, povestea trebuie să se dezvolte în profunzime.

O tendinţă a Europei Centrale şi de Sud-Est

Fenomenul reîntoarcerii la tradiţii nu este nici pe departe unul specific românesc. Insistenţa asupra românismului ne duce, fireşte, cu gîndul spre alte vremuri (cele interbelice), de aici şi apelul la Capcanele Istoriei a lui Boia: cel mai bine e să rămînem obiectivi, pe cît posibil, în faţa „capcanelor“ trendurilor, să spunem. E foarte important să-ţi cunoşti şi să-ţi asumi tradiţiile, iar în momentul afirmării unei identităţi, întoarcerea la trecut e una dintre soluţiile fireşti, la îndemînă. Însă acelaşi lucru s-a întîmplat şi în ţările din jur, iar exemplul cel mai bun în acest sens e cel al Poloniei. Anul trecut, între 25 octombrie – 1 decembrie, la Muzeul Ţăranului Român a avut loc expoziţia „Polska Folk“ – designul tînăr din Polonia inspirat de arta populară.

Similitudinea e clar denunţată de titlul expoziţiei, iar Institutul Cultural Polonez a ţinut ca „Polska Folk“ să vină în România într-un moment în care discursul aborda acelaşi subiect în design. Diferenţa este că, aşa cum explică şi curatoarea expoziţiei, Agnieszka Jacobson-Cielecka, obiectele selectate vorbesc mai subtil şi în profunzime despre recuperarea tradiţiilor: unele nici nu o declară la prima vedere, trebuie să te apropii şi să recunoşti meşteşugul, materialul sau obiectul tradiţional recuperat, să citeşti despre intenţia designerului. În plus, demersul polonezilor e încărcat de un stop de ironie, ludic. În paranteză fie spus, designul polonez este cu mulţi ani înaintea celui românesc: datorită strategiilor de dezvoltare gîndite de stat şi implementate de la începutul anilor 2000.

Apropo de reîntoarcerea la tradiţii specifică întregului context sud-est european, tot Agnieszka Jacobson-Cielecka este şi curatoarea expoziţiei „Common Roots. Design Map of Central Europe“, ce a avut loc între 15 noiembrie 2012 – 3 martie 2013 la Muzeul Designului din Holon, aflat în apropierea Tel Aviv-ului. În expoziţie au fost prezenţi şi designeri din România, iar asemănările între pattern-urile, materialele şi formele obiectelor de design, inspirate de tradiţiile locale din ţările Europei Centrale, erau izbitoare.

Ce va urma? Greu de spus. Un alt trend coexistă deja: recuperarea memorabiliei comuniste, a obiectelor ce construiau designul anilor ’50-’70. 

Mădălina Georgescu este cofondator Designist.ro.  

Legendă fotografii: "Made in RO" - Muzeul ASTRA din Sibiu

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.