Trei momente cu Paul Celan

Publicat în Dilema Veche nr. 851 din 30 iulie - 5 august 2020
Trei momente cu Paul Celan jpeg

Pot spune că l-am descoperit pe Celan la Paris. Pe la sfîrșitul anilor ʼ90, plimbîndu-mă prin cartierul meu preferat, Montmartre, văd o librărie mica, înghesuită intre două magazine: librăria Vendredi. În vitrină, principalul volum expus era unul de Paul Celan. „Un coup de cœur déchirant”, scrisese librarul deasupra volumului. Intru în librărie, curios, și începe una dintre cele mai frumoase discuții din viața mea. Librara, o doamnă de vreo 60 de ani, era pasionată de Celan. Mi-a vorbit despre el, despre poezii, despre moartea părinților în Transnistria, despre cum a ales limba germană, „limba călăilor”, ca să scrie și să descrie oroarea Holocaustului, despre prietenii din Paris și din alte părți, despre sinuciderea, într-o noapte de aprilie, cînd s-a aruncat în Sena, probabil de pe podul Mirabeau. Am stat peste o oră ascultînd-o atent, mirîndu-mă de cîte știe, rușinat de cît de puțin știu eu despre cel pe care ea nu înceta să îl numească „poetul român”. Am plecat din librărie cu mai multe cărți de Celan, inclusiv cu corespondența dintre el și Ingeborg Bachmann, povestea pasională de dragoste între fiul unor victime ale Holocaustului și fata unui membru activ al partidului național-socialist. De atunci, librăria Vendredi a devenit unul dintre locurile de neratat cu ocazia sejururilor la Paris. Iar Paul Celan – unul dintre poeții preferați.

Aproape 20 de ani mai tîrziu, ca ambasador al României în Franța, organizez o seară împreună cu muzeul Rodin dedicată lui Anselm Kiefer. Unul dintre cei mai mari artiști germani contemporani, Kiefer realizase o serie întreagă de tablouri inspirate de poeziile lui Celan. Dialogul Celan – Kiefer era salutat de presa franceză de artă. Kiefer s-a născut în 1945, anul în care Celan scrie cel mai cunoscut poem al său, „Fuga morții”, iar ziarele remarcau această coincidență. În seara respectivă, Kiefer nu vorbește prea mult – ce avea de spus o făcuse în tablourile care aveau ca punct de plecare opera lui Celan. Avea să vorbească, în schimb, Dominique de Villepin, invitat și el. Îl cunoșteam pe fostul prim-ministru francez, discutasem cu el de mai multe ori pe teme politice. Dar în acea seară am avut o revelație. Dominique de Villepin nu era doar un strălucit om politic francez, ci și unul dintre oamenii cei mai îndrăgostiți de poezie pe care aveam să îi cunosc. Îl știe pe Celan ca puțini alții, îi cunoaște povestea vieții, îl evocă în stilul lui tumultuos, în cascadă, cu pasiune. La un moment dat se ridică în picioare, ochii îi sclipesc, gesturile sînt ample și începe să recite din Celan: „Zadarnic pe geam pictezi inimi”.  A fost un moment de grație. La plecare, fostul prim-ministru îmi spune, încă însuflețit: „România a dat lumii poeți imenși. Trebuie să îl promovați mai mult pe Celan”.

Tot în acea perioadă, o zi de sfîrșit de primăvară. Alături de ambasadorul Germaniei particip la inaugurarea monumentului dedicat lui Celan, în grădina „Anne Franck” din Marais, în apropierea Centrului „Georges Pompidou”, muzeul de artă contemporană. Intru sfios în grădină, cele două statui care formează grupul sînt încă acoperite de cîte o pînză albă, ceea ce le dă o alură fantomatică. Urmează discursurile: fiul poetului, Eric Celan, primarul sectorului, ambasadorul Germaniei, eu și apoi sînt dezvelite cele două statui, opera unui artist german, Alexander Polzin. Descoperim un bărbat și o femeie, unul lîngă altul. Bărbatul, întins pe spate, arcuit, pare în agonie, se strînge de gît cu propriile mîini. Femeia e în picioare, lipită de un trunchi de copac, se uită la el, nu știi dacă vrea să îl salveze, dar nu poate pentru că e una cu arborele sau dacă doar îi privește agonia. Dacă te uiți atent, observi că femeia e însărcinată. Mesajul final să fie unul de speranță? În orice caz, e un ansamblu puternic, bulversant, încărcat de simboluri, care trimit către poet, către opera lui, către viață personală, către mitologia evreiască… Aplauzele nu sînt zgomotoase, dar durează, începe să cadă o ploaie măruntă și rece, de martie, deși sîntem aproape de vară, peste noi și peste cele două statui care de-acum înainte îl fixează pe Celan în inima Parisului.

Paul Celan e de neocolit la Paris. Nu ai cum să nu îl întîlnești. Numele lui e în librării, citate din el sînt prezente în discursuri publice, există locuri care îi poartă memoria. Împreună cu tinerii din asociația Romanian IT și cu Institutul Cultural Român, am realizat o aplicație mobilă despre românii care au trăit la Paris. Iar Paul Celan apare de multe ori, fie că vorbim despre Institutul de Studii Germanice, unde a învățat, despre casele în care a locuit sau despre primăria arondismentului al V-lea, locul în care Celan s-a căsătorit cu Gisèle de Lestrange. Și, evident, îmi fuge gîndul la el de cîte ori trec peste podul Mirabeau, „pe unde curge Sena și dragostea noastră”, după cum spunea Apollinaire, și locul de unde probabil Celan s-a aruncat în apele fluviului, în aprilie 1970. Și mă gîndesc și la ce spunea Dominique de Villepin despre „promovarea” lui Celan. În afară de promovare, aș zice însă că ar trebui să îl cunoaștem mai bine, să îl citim mai mult.

Luca Niculescu este ambasadorul României în Franța.

Foto: Alexander Polzin - Hommage à Paul Celan, Paris (wikimedia commons)

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.