Strategie și implementare

Dizabnet – Rețeaua Organizațiilor Furnizoare de Servicii în Domeniul Dizabilității

Andreia MORARU

În momentul de față, Dizabnet este o rețea cu peste 100 de membri, dintre care mai mult de 60 sînt ONG-uri. Apoi avem patru-cinci ateliere, unități protejate – SRL-uri –, precum și peste douăzeci de instituții și experți independenți – cabinete individuale de psihologie, cabinete individuale de asistență socială și alți experți independenți. Aria de acoperire a coaliției este națională și ne propunem să aderăm la EASPD – Asociația europeană a prestatorilor de servicii pentru persoane cu dizabilități – pentru a avea și vizibilitate europeană. Preponderent sîntem axați pe servicii sociale, dar ideea este aceea de a discuta despre servicii pentru persoane cu dizabilități în totalitatea lor – adică servicii sociale, de sănătate, educaționale etc.

Este necesară prezența continuă a Dizabnet în România, pentru că, în domeniul dizabilității, totul merge foarte încet. De exemplu, se lucrează la strategia pentru persoane cu dizabilități, dar prima variantă publică a fost în decembrie 2013 și încă nu avem o strategie care să fi trecut prin Guvern. Așadar, există o strategie finalizată, dar e abia în faza interministerială. Apoi este o problemă foarte mare de corelare în România. Dacă mergi, de pildă, la Ministerul Educației și le povestești despre educația incluzivă și despre ce cere Convenția ONU, se uită cruciș la tine. Pur și simplu, există o lipsă majoră în zona autorităților centrale, dar și locale, de expertiză și de exercițiu al implementării legislației specifice persoanelor cu dizabilități. 

Ca luare în considerare a pozițiilor noastre, rezultatele au fost bune pe anumite segmente. De exemplu, ne-am implicat în rescrierea strategiei pentru persoane cu dizabilități, iar faptul că am avut experți independenți ne-a dat un ascendent calitativ și am putut rescrie aproape integral strategia, cot la cot cu autoritățile. Ceea ce a fost un mare avantaj. Dar și mai departe, va fi efortul de implementare. Una este să spui în strategie că vei face un plan de dezinstituționalizare, și alta e să și vezi acel plan realizîndu-se concret. 

Sectorul serviciilor serviciilor sociale al organizațiilor neguvernamentale trece printr-un moment dificil. A existat un moment de tranziție odată cu aderarea României la Uniunea Europeană și cu începerea retragerii fondurilor de preaderare. Nu s-a simțit imediat, dar în jurul anului 2009 am avut simultan retragerea donatorilor internaționali și criza economică. Între timp au apărut fondurile structurale, dar cu un cu totul alt concept de implementare. În plus, a fost foarte dificil pentru organizații să susțină acele proiecte în situația în care statul s-a dovedit, ca de obicei, un rău-platnic. Așadar, sectorul serviciilor sociale a fost izbit practic din trei direcții și au existat organizații mari care au fost afectate, fiecare căutînd cu disperare o posibilitate de a găsi fonduri. Organizațiile mici nici nu s-au putut apropia de astfel de fonduri și această situație a paralizat practic întreg sectorul. Nu e vorba despre un colaps, dar sîntem în continuare într-o situație de mari dezechilibre.

Dacă ne gîndim la o situație ideală, în Europa de Vest o organizație neguvernamentală contractează serviciile sociale care i se acoperă financiar în proporție de 100% și scrie proiecte pentru expertiză, ca să facă lobby și advocacy pentru beneficiarii săi, ca să dezvolte noi servicii. Nu scrie proiecte doar ca să susțină serviciile, cum se întîmplă la noi. Or, ceea ce facem noi e un fel de oaia cu cinci picioare.

Un exemplu atipicde federație

FONSS – Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Servicii Sociale

Angela ACHIȚEI

FONSS este, de fapt, o platformă de lobby și advocacy, înființată în august 2014, cu misiunea implicării în schimbarea politicilor și dezvoltarea sustenabilă a serviciilor sociale. Federația are acum 21 de membri – organizații puternice ce lucrează direct cu beneficiarii în regiunea Nord-Est. Sîntem un exemplu atipic de federație, unici la nivel național, o coalizare a ONG-urilor furnizoare de servicii sociale pentru a produce schimbarea, așa cum trebuie să se întîmple ea, pentru a aduce un plus de bine beneficiarului direct.

Inițial, în 2011, la Iași, ONG-urile au creat un pol de putere asociindu-se în Comisia ONG, o structură informală de dialog între autorități și mediul ONG – funcțională în cadrul Consiliului de Dezvoltare Economică și Socială Iași. În scurt timp, 44 de ONG-uri s-au adunat în Comisia ONG și au început să lucreze pentru un parteneriat corect cu autoritățile, transparență decizională, finanțarea proiectelor societății civile.

Povestea a mers mai departe cînd am constatat că ONG-urile din domeniul social sînt cele mai puternice și mai active. Am învățat că problemele ne unesc și că activitatea noastră poate fi complementară, că putem lucra împreună și să obținem un rezultat mai bun unindu-ne resursele, decît ocupîndu-ne de aceleași probleme. Ne-am dat seama și că ritmul încet al schimbărilor pleacă de la modul în care sînt văzute ONG-urile – „cele care cer întruna“ –, ceea ce, pînă la urmă, înseamnă lipsă de respect pentru munca profesioniștilor din domeniul neguvernamental. Am decis să facem schimbarea: să fim priviți alt­fel și să avem o voce puternică, așa că zece organizații cu experiență recunoscută au scris împreună aplicația pentru proiectul „Vocea ONG pentru comunitate“. Am promovat la nivel național brand-ul FONSS și am făcut un lobby intens pentru dezvoltarea și contractarea de servicii sociale în comunitate. Ceea ce am făcut noi a devenit un exemplu și colegii noștri, care nu erau parteneri în proiect, au început să ne întrebe cînd ne extindem, pentru că doreau și ei să fie la masa noastră.

ONG-urile sînt investitori în comunitate, atrag fonduri pentru a oferi servicii profesioniste gratuite pentru beneficiari, dar care ar costa mult bugetul public. Am lucrat și am finalizat aprobarea regulamentelor de finanțare la Legea 350/2005, după care se va face din acest an finanțarea proiectelor societății civile, prin competiție de proiecte și în condiții de accesibilitate și pentru organizațiile mici. Aceste regulamente pot fi utilizate ca model de orice autoritate. Am contribuit și la o sumă de propuneri legislative – Legea economiei sociale, modificarea Legii IMM, a Legii dialogului social și altele. Ceea ce trebuie să se înțeleagă e că tot ce se investește în creșterea ONG-urilor, de fapt se investește în binele persoanelor asistate de către aceste organizații.

„Vocea unei coaliții e mai puternică“

Coaliția pentru Servicii Sociale Prahova

Vasile PORUMBARU

Eu reprezint în coaliție asociația Viitorul Tinerilor, care a luat ființă în 2004 și a fost creată de trei orfani, pentru că noi am fost în sistem, iar scopul organizației noastre este să-i ajutăm pe cei care părăsesc casele de copii să se integreze în societate. Coaliția pentru Servicii Sociale Prahova ne-a dat ocazia să milităm pe trei componente mari: contractarea serviciilor sociale de la autoritățile statului, alocarea de bani pentru servicii sociale de calitate și parteneriatul public-privat. Serviciile sociale reprezintă un domeniu neglijat de mulți dintre aleșii noștri, iar noi, cei din organizații, am ajuns la concluzia că trebuie să avem o voce comună pe acest segment, pentru a reprezenta interesele grupurilor vulnerabile. Se tot vorbește despre lupta împotriva sărăciei, însă lucrurile se întîmplă greu la firul ierbii. Am identificat douăzeci de grupuri vulnerabile în județul Prahova și pentru fiecare grup vulnerabil trebuie să existe o organizație care să fie la aceeași masă cu autoritățile. O coaliție găsește puncte comune de interes pentru toate ONG-urile. De pildă, finanțările reprezintă un capitol de interes pentru toate organizațiile din județ, să obțină bani de la autoritățile publice locale. După trei ani, am obținut prima linie de finanțare de la autoritatea județeană. De ce a durat atît de mult? Pentru că ei nu înțelegeau procedura, nu înțelegeau legea, noi trebuia să le explicăm, să le dăm exemple de bune practici din cadrul altor primării. A trebuit să-i convingem pe funcționari că lucrurile pot să funcționeze în acest mod. Iar autoritățile din Prahova ne-au sugerat că nu pot să stea și să asculte fiecare problemă individuală în parte și că ar trebui să venim cu probleme comune, așadar, vocea unei coaliții e mai puternică.

Constantin Lucian IANCU

Este mult mai comod și mai convenabil ca mai multe asociații să aibă o voce comună. Dacă ar vorbi fiecare în cutiuța lui, nu s-ar face auzit. Din acest motiv s‑a înființat Coaliția pentru Servicii Sociale Prahova.    

Ca proiecte, am avut o colaborare cu Sanepidul din județul Prahova și am făcut teste HIV gratuit, au existat discuții pe tematica HIV/SIDA pentru informarea populației, am pus la dispoziție persoanelor instituționalizate sau din anumite comunități vulnerabile un spațiu unde să folosească un calculator sau pur și simplu să bea un ceai și să nu se mai simtă discriminate. Acum, încercăm să organizăm o ieșire la munte la care să participe și să socializeze oameni din comunități vulnerabile, cum ar fi cei cu HIV sau cei din comunitatea romă, persoane din comunitatea LGBT etc. Este vorba și de informare, ei nu înțeleg drepturile care li se cuvin, vorbim despre drepturi legate de angajare, deduceri salariale, transportul public etc. Așadar, facem întîlniri cît mai dese ca să-i ajutăm pe acești oameni să conștientizeze anumite avantaje pe care le au din punct de vedere legal. Multora le e frică de discriminare și de atacuri la persoană, așa că îi ajutăm să iasă în față, să vorbească, să se informeze, să se simtă mai liberi.