Trecutul care nu trece

Publicat în Dilema Veche nr. 912 din 30 septembrie – 6 octombrie 2021
Bătălia cu giganții jpeg

Cum se scrie istoria... Paul Veyne, cel de la care am împrumutat titlul acestui Dosar, propunea, în cartea sa din 1971, o reflecție interesantă despre rolul istoricului și despre metodă. Istoria e mai mult decît o consemnare a unor realități (obiective). Istoria înseamnă narațiune. Adică: intrigă, acțiune, momente semnificative și epiloguri. Adică: interpretare.

E o lecție pe care unele regimuri politice au învățat-o și se străduiesc s-o și aplice ca într-un soi de distopie. Al doilea război mondial e un episod care stîrnește în continuare controverse între istorici. Nu peste tot, însă. Pe alocuri, versiunea „oficială” nu mai lasă loc de interpretări. Potrivit noii narațiuni promovate de guvernul de la Varșovia, polonezii sînt reprezentați doar ca victime și nu ca părtași la atrocitățile din cel de-al doilea război mondial. Noul naționalism polonez exclude atît autovictimizările, cît și orice sentiment de culpă al polonezilor de astăzi pentru ororile din trecut. Partidul „Lege și Justiție” (PiS) a propus o lege care sancționează orice referire la complicitatea polonezilor la Holocaust. Polonezii nu mai pot fi acuzați că au participat la uciderea în masă a evreilor. Inițial, legea fusese concepută pentru a sancționa folosirea unor sintagme de genul „lagăr de exterminare polonez” pentru lagărele de exterminare ca Auschwitz și Birkenau înființate pe teritoriul polonez ocupat de germani. Istorici precum Jan Tomasz Gros și Jan Grabowski au documentat însă, pe baza mărturiilor unor supraviețuitori, că numeroși polonezi, simpli cetățeni, au participat de bunăvoie, din convingere, la masacrul de la Jedwabne. Potrivit legii, nu doar cei doi istorici, ci chiar și martorii direcți ai masacrului ar putea fi sancționați contravențional sau chiar condamnați la pedepse de pînă la 3 ani de închisoare pentru atingere adusă demnității poloneze. 

Și Vladimir Putin rescrie istoria, înfrumusețînd-o. Marele Război pentru Apărarea Patriei, cum e numit de ruși cel de-al doilea război mondial, e un element central al memoriei colective. Și un capitol revizitat – a se citi revizuit – al istoriei recente. Istoricii de azi urmăresc cu predilecție rolul hotărîtor pe care l-a avut URSS în înfrîngerea naziștilor. Ei trec sistematic cu vederea înrobirea țărilor din Europa de Est de către „glorioasa” și „eliberatoarea” Armată Roșie. Acest discurs de glorificare a Marelui Război pentru Apărarea Patriei, susținut și de președintele Putin, care publică articole de istorie chiar și în reviste occidentale onorabile, are drept rezultat implicit reabilitarea regimului stalinist. În urmă cu cîțiva ani, Rusia a adoptat o lege care interzice orice critică a acțiunii sovieticilor în timpul războiului. Această lege, menită să protejeze memoria războiului, și încercările de a epura istoria de ororile comise de tiran îi sînt utile lui Putin în demersul său revizionist. Cel care susține că prăbușirea URSS e cea mai cumplită catastrofă care a lovit Rusia are nevoie de această narațiune pentru a încerca să recupereze trecutul.

„Trecutul nu moare. Nici măcar n-a trecut”, scrie William Faulkner. Despre acest trecut care nu trece e vorba în acest Dosar.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.