Despre tunel, DEX-ul spune că e o „galerie subterană care traversează un masiv muntos sau deluros sau trece pe sub nivelul solului, pe sub o apă etc., servind drept cale de comunicație“. Dar și o „construcție subterană (sau subacvatică) în formă de galerie, care permite trecerea unei căi de comunicație, a unei rețele de canalizare“.

Dacă vrem să ducem definiția într-un alt plan, mai puțin concret, putem conchide că tunelul e o trecere mai complicată, una în care trebuie să străbați „întunericul“ ca să ajungi la „lumină“. O trecere inițiatică. Una la începutul căreia ești într-un anumit fel, te vezi și te definești în felul acela, aparții unei categorii. După respectiva trecere, dacă e una importantă, toate astea se schimbă: rămîi tu, dar treci, real sau simbolic, într-o altă categorie, te percepi și ești perceput altfel.

Poți trece prin tuneluri foarte concrete, de tipul celor deja existente prin roci, celor subterane de prin orașe ori al celor de cale ferată. Pînă și în cazurile astea, parcursul nu e ușor, trecerea de la întuneric la lumină nu o poți ignora; la care se adaugă simțul aventurii, ideea de suspans și chiar efortul fizic în sine, în unele cazuri. Contactul, chiar pentru o clipă, cu lumea întunecată te pune pe gînduri.

De asta se țes tot soiul de povești cu tuneluri: pentru că întunericul lor te lasă să brodezi… Dar și pentru că, vrei, nu vrei, îți reamintesc că poate exista și o altă lume. Reală sau imaginară, sinistră sau luminoasă, trecerea în sine te împinge să ți-o imaginezi. Fie că e vorba de lumea cealaltă din religie, în care sufletul va ajunge, fie de cea din basme, de unde, în general, Făt-Frumos se întoarce. Ori de cea din folclor, în care, dacă e să treci dincolo, trebuie să îndeplinești o serie de ritualuri și pregătiri.

Nu doar destinația posibilă, ci și trecerea în sine e complicată. Necesită pregătire, și ea reprezintă, de multe ori, demersul principal al eroului în quest-ul lui. E poate mai important cum evoluează în timpul trecerii decît ce obține în final.

Există și pericolul să rămîi blocat în tunel. Să-ți placă atît de mult starea dintre, încît să nu mai vrei să ajungi niciunde. Să nu mai poți ieși din interval.

Dosarul de față pune o parte, cel puțin, din problemele astea. Nu se mărginește nici strict la tuneluri din natură ori construcții, nici la cele metafizice. Ci se apleacă și asupra echivalentelor lor din literatură, filozofie, sociologie, chiar politică. Ar mai fi multe de spus, dar e un început.

Ilustrație de Ion BARBU