Torino în șase secvențe și 100 de pdf-uri

Publicat în Dilema Veche nr. 330 din 10-16 iunie 2010
Torino în șase secvențe și 100 de pdf uri  jpeg

- ce mai citesc editorii -

Avertisment. Dat fiind că, în fond, mă voi referi la eventuale proiecte în derulare, toate titlurile şi toţi autorii menţionaţi în această dare de seamă vor purta măşti. Ceea ce le convine de minune.

Take one. Bence Sarkozy, director editorial la Magvetö, un fel de Polirom al Ungariei. Discuţia unu la Torino, într-o pauză de ţigară dintre primele două întîlniri. „Ai auzit de chinezul ăla scos de Knopf?“. „Care? Sper că nu Ha Jin, fiindcă nu vinde...“. „Nu, xxx.“ „A, nu! E bun?“ „Genial, cea mai bună carte pe care am citit-o luna asta.“ „Apropo, cît citeşti?“ „Cam una pe zi. De fapt, citesc mai multe deodată.“ „Same here. Amesteci sau citeşti numai pentru muncă?“ „A, nu, bineînţeles că amestec. Acum sînt în plină fază Cormac McCarthy.“ „Ce citeşti?“ „Trilogia.“ „Super, şi eu, m-am blocat în All the pretty horses.“ „Da, e grea, dar nu mai grea decît Blood Meridian.“

Take two. Sherif Bakr, editor din Cairo. Scena se petrece pe malul stîng al rîului Po, într-o vilă hiperaglomerată de editori care ţopăie pe ritmurile unei muzici cretine, care-mi aduce aminte de anii Costineşti ai adolescenţei. Ne cunoaştem de cinci minute. „Şi, ce fel de cărţi publicaţi? (Asta e întrebarea care sparge gheaţa între doi editori, în general).“ „De toate. Îşi ridică ochelarii, îşi masează cearcănele, aşază ramele la locul lor... Tot ce ne permite.“ „Cine să permită? întreb imbecil.“

Nu se oboseşte să răspundă. „Tu publici vreun egiptean?“ „Alaa al Aswani, Naghib Mahfuz...“ „Da, clasic. De xxx ai auzit?“ „Nu, cum e? „Genială, cea mai mare scriitoare pe care a dat-o Egiptul vreodată. Îţi trimit pdf-ul săptămîna viitoare. OK?“

Take three. Intru într-un Feltrinelli (sau o Feltrinelli...). Ca de obicei, cînd intru într-o librărie civilizată, mi se înmoaie genunchii. Spaţiu, inteligenţă, ordine, abundenţă. Îmi iau inima-n dinţi şi, încurajat de faptul că în dimineaţa respectivă urmărisem un film cu Julian Sands pe Italia Uno, fără să am vreo problemă, îmi cumpăr o ediţie superbă din Insula lui Arturo, a Elsei Morante. Plecăciunea e, de fapt, tot pentru Pasolini. Ca şi vinul numit Friulano pe care-l beau descifrînd primele cinci pagini într-o cameră de hotel rece, fostă uzină Fiat.

Take four. Extra-livrescă: cu Filip Florian în afara tîrgului, la o ţigară. O mică turmă de băieţi de cartier (iniţial îi cred români) ne aude vorbind româneşte. Se opresc şi ne întreabă dacă lucrăm pentru tîrg. Le răspundem în engleză că nu. Stupefacţie. „Dar vorbeaţi în italiană adineauri.“ „Nu, era română.“ „Română?“ „Da.“ Unul dintre ei, Alpha o să-i spunem, ne aruncă încîntat un Du-te-n p...a mă-tii! Apoi rînjeşte încîntat, gata să sară după bucata de carne recompensă. Se bulucesc cu toţii în tîrg, gata să-l asculte pe Eco, probabil...

Take five. Noaptea tîrziu, în camera de hotel a unui editor Random House UK. Devin atent doar pe la jumătatea discuţiei. „OK, în clipa aia las jos lada cu sticle de vin şi-i spun: Ian, cred că e cea mai jenantă clipă din viaţa mea.“

Mă bag în discuţie, gata să-mi dau în vileag nesimţirea de a dormi în picioare alături de convivi: „Care Ian?“

Probabil datorită vinului, se trece uşor peste măgărie şi mi se răspunde: „McEwan...“ „Înţeleg. Încerc să-mi amintesc cîţi ani de convieţuire efectivă mi-au luat mie pentru a-i putea spune «Ioane» lui Ioan Es Pop... Dar cred că eu sînt defect, pentru că în discuţie intervin Martin, Salman, Paul etc.“

Take six. Aeroportul din Torino, poate cel mai deprimant aeroport din lume după Băneasa.

Ultimul pahar de vin cu Jose Hamad de la 451 Editores, Spania. Scoate din geantă cel mai recent roman al lui Isaac Rosa, pe care mi-l păstrase pentru final. „Tot socialist, îl întreb?“ „Altfel nu ţi l-aş da...“

Vorbim despre şomajul din Spania, poate cel mai mare de după Războiul Civil, vorbim despre posibilitatea ca el să-şi piardă slujba, despre prieteni comuni, editori, agenţi literari, şi-mi aduc aminte de o noapte plină de fum şi prietenie, din 2008, pe undeva, în nordul Germaniei, cînd, la întrebarea „Care credeţi că e cel mai important lucru în meseria de editor?“ a răspuns, fără să se gîndească, „being honest“. Îmi dau seama că, spre deosebire de el, îmi pierd treptat acea onestitate pe care o aveam la începutul drumului de editor, onestitatea pe care mi-o datoram mie, ca om.

Bogdan-Alexandru Stănescu este critic literar.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.