Ţopăita şi mitocăneasca*

Publicat în Dilema Veche nr. 527 din 20-26 martie 2014
Ţopăita şi mitocăneasca* png

- argument -

A te minuna peste măsură în faţa mîrlăniei e, pînă la urmă, o formă de candoare trufaşă. E ca şi cum te-ai cruci, băbeşte, de cît de răi sînt oamenii, referindu-te cu precădere la ceilalţi. Să arăţi cu degetul neamul prost, convins de propria imunitate, e, în fond, o mitocănie. Pe de altă parte, la cît de frecvent ne confruntăm cu mitocănia, la cît de des ni se întîmplă nouă înşine, frustraţi şi exasperaţi de ce vedem în jur, să ne oţărîm, să înjurăm, să dispreţuim şi să detestăm, ne-am gîndit că un dosar despre neamuri proaste – fie ele ţoape sau mîrlani, mitocani sau bădărani – nu poate fi de prisos.

Am încercat mai întîi să inventariez şi să clasific ţopenii, mîrlănii şi alte „opere“ ale neamului prost şi mi-am dat seama că tot ce obţin e un cod sucit al bunelor maniere; ceva generic, vast şi previzibil. Mai rău, cîte o ţopenie, în ochii mei, cum ar fi descălţatul la uşă, se întîmpla să fie bună-cuviinţă în Orient, în Asia sau chiar în anumite ţări central-europene. Ca să nu mai vorbesc de abuzurile subiectiv-literare pe care eşti ispitit să le faci, definind neamul prost doar stilistic, în funcţie de gusturi, sensibilităţi, preferinţe muzicale sau vestimentaţie.

Este ţoapa universală? Cu siguranţă, nu e o invenţie românească. Dar ţoapa e temperamentală, efuzivă, emoţională. Şi e, astfel, mai aproape de culturile sud-estului. E greu de imaginat o ţoapă nordică, glacială, polară.

Dacă admitem că există virtuţi ale excesului şi extrovertirii: artele dramatice, artele plastice, muzica – sau ale neadaptării: „geniile neadaptate“, savanţii distraţi, ţopenia s-ar defini ca viciu ale acestora: expunerea devine ostentaţie, neadaptarea – inadecvare, acordurile înalte – stridenţe, expresivitatea – schimonoseală.

Sfera de semnificaţie a cuvîntului „ţop“ e vastă, iar definiţiile, diverse, dar misterios coerente. Un prim „ţop“, exclamativ, sugerează saltul, smucitura, bruscheţea, apariţia inopinată, cotropitoare. Zopf-ul german a dat apoi un alt „ţop“, cu sensul de „coadă“, „cosiţă“, „moţ“. Or, nu-i ţoapa (mai) cu moţ? Vorbind de „moţ“, ajungem la moţii din Apuseni, numiţi în Ardeal şi „ţopi“/„ţoape“, după portul părului (în moţ sau ţop). Şi ar mai fi o etimologie grecească, de la tsopánis/-os (cioban). Din acelaşi registru ciobănesc-alpin sînt, de altfel, şi sinonimele „mîrlan“ (la origini, mielul mîrlit, dat la oaie) şi „mocîrţan“ sau „mocan“. Ţoapă e, prin urmare, cel care face „ciobănii“, cum spun ardelenii, e munteanul, pădureanul, ciobanul dislocat, strămutat la oraş. Ţopenia e un viciu social, de interacţiune. Nu poţi fi ţoapă de unul singur şi nici în pustie. Dacă la stînă, în creierii munţilor, poţi fi bun sau rău, în oraş, bestiarul neamurilor proaste se diversifică îngrijorător: ţoapă, ţopan, ţopîrcă, ţopîrlă, ţopîrlan, ţopete, mojic, mocofan, mocîrţan, mogîldan, ciocoflendăr, ghiolban, ghiorlan...

Să nu uităm de tipul parvenitului: ciocoiul care îl imită, uzurpator, pe boier. Demers care eşuează în doi timpi. Prin proasta calitate a imitării, prin însuşirea doar a formei sau, mai grav, prin proasta calitate a însuşi modelului urmat. Surprinzător însă, tocmai de aici decurge şi posibila salvare a neamului prost. Imitarea unui model are, într-o lume normală, un rol civilizator, e o formă de educaţie. Disponibilitatea de a imita, din admiraţie, nu din invidie, e benignă. Imitarea, fie şi de suprafaţă, a unor modele reale, valoroase, admirabile nu poate fi decît de bun augur. S-ar putea ivi, astfel, tot mai multe ţoape cumsecade şi de omenie. Cunosc cîteva.

* dansuri populare

Ilustraţie realizată de Ion BARBU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.