Din 1985, de cînd s-a lansat programul Capitală Culturală Europeană, oraşe din toată Europa îşi doresc acest titlu ce promite creşterea atractivităţii şi (re)poziţionarea sa ca un centru cultural european. De asemenea, participarea în program reprezintă cea mai bună ocazie pentru dezvoltarea unor politici culturale care să susţină şi să promoveze comunitatea culturală locală la nivel internaţional.

În plus, titlul de Capitală Culturală Europeană este privit ca un catalizator pentru îmbunătăţirea altor sectoare: dezvoltarea turistică a oraşului, creşterea investiţiilor străine, regenerare urbană, implicarea comunităţilor în societate şi susţinerea dezvoltării unor noi industrii. Printre aceste noi industrii, se numără şi industriile culturale şi creative (ICC). Aflate la intersecţia între cultură, economie şi revoluţia digitală, ICC sînt cele mai sexy dintre industriile emergente. Au o rată de creştere peste media altor industrii, au potenţial antreprenorial şi de inovare, iar profesioniştii creativi sînt ceea ce se numesc highly-skilled workers.

Fiind un domeniu ce a devenit din ce în ce mai important în politicile publice europene, nici oraşele candidate la titlul de capitală culturală nu au întîrziat să includă strategii dedicate sectorului cultural şi creativ. Oraşul maghiar Pecs, de pildă, scria în formularul de aplicaţie din 2010 că titlul de Capitală Culturală reprezintă „un drum nou de dezvoltare şi creştere... pentru turism şi industriile creative din Pecs şi regiunea mai largă, creînd astfel condiţiile pentru o revoluţie economică într-o regiune care stagnează.“ De altfel, printre activităţile oraşului Pecs, în 2010, s-a numărat şi înfiinţarea unui incubator de afaceri creative, precum şi a unui cluster ICC. Un alt exemplu este Ruhr 2010 care, prin programul de Capitală Culturală, a înfiinţat Centrul European pentru Economie Creativă (ECCE) şi astfel a reuşit să poziţioneze regiunea metropolitană Ruhr într-un centru pentru dezvoltare urbană şi economie creativă.

Includerea de capitole separate industriilor culturale şi creative în aplicaţiile oraşelor pentru Capitală Culturală Europeană este strîns legată de apariţia conceptului de oraş creativ – dezvoltat de Charles Landry (The Creative City: A Toolkit for Urban Innovators, 1995) şi de acela de clasă creativă – propus de Richard Florida (The Rise of the Creative Class, 2002).

Ideea de oraş creativ propune integrarea creativităţii ca tactică urbană pentru rezolvarea diferitelor probleme ale unui oraş. Cu alte cuvinte, creativitatea (înţeleasă ca imaginaţie aplicată) este un instrument ca oricare altul, care trebuie pus la treabă de primari, de consilieri şi de ceilalţi stakeholderi urbani. Iar aceste tactici promit să crească o „clasă creativă“: un grup socio-economic foarte dinamic, care are capacitatea (şi creativitatea) de a genera creştere economică într-o lume postindustrială.

În România, ca de altfel în toată Europa, sectorul cultural şi creativ este foarte important pentru economia ţării, chiar dacă nu este recunoscut ca atare. Astfel, la nivelul anului 2009, industriile culturale şi creative contribuie cu 5,93% din PIB-ul României şi produc 141.000 de locuri de muncă. Adică contribuiau mai mult decît turismul (1,11%) şi serviciile de alimentaţie publică (1,16%) la un loc, sau decît sectorul imobiliar (4,58%).

Studiul „Importanţa economică a industriilor creative“, realizat de GEA Strategy & Consulting, oferă o perspectivă asupra importanţei sectorului cultural şi creativ în judeţele din România. Astfel, spre deosebire de celelalte industrii din ţară, economia creativă este concentrată în principal la nivelul Bucureştiului. Peste jumătate dintre salariaţii din ICC lucrează în Capitală şi realizează 69,4% din totalul cifrei de afaceri la nivel naţional. Diferenţa între Bucureşti şi celelalte judeţe este colosală: în Capitală se află de şase ori mai multe firme, de opt ori mai mulţi angajaţi şi se realizează o cifră de afaceri de şase ori mai mare faţă de al doilea oraş clasat.

Pe locul 2 în clasament se situează Cluj-Napoca, cu 6,42% din numărul de salariaţi şi o cifră de afaceri de 4,36% din totalul naţional. Judeţele Timiş, Braşov şi Iaşi completează top 5 oraşe creative, fiecare angajînd în jur de 3% din forţa de muncă creativă şi contribuind cu aproximativ 2% din cifra de afaceri la nivel naţional.

Dacă ne uităm la cele mai profitabile industrii culturale şi creative, în fiecare judeţ apar date surprinzătoare. Astfel, Bucureşti pare să fie „Capitala Radioului“, Iaşi – „Oraşul conectat pe web“, Timişoara – „Oraşul gamerilor“, Cluj – „Judeţul Spectacol“, Braşov – „Oraşul Muzeelor“, iar Ilfov „Cetatea filmului“:

● Bucureşti: activităţi de difuzare a programelor de radio (80,3%), servicii ale agenţiilor de publicitate (65,3%)

● Iaşi: activităţi ale portalurilor web (83,0%), spectacole (interpretare artistică) – 63,4%, gestionarea monumentelor şi a clădirilor istorice (58,5%)

● Timiş: activităţi de editare a jocurilor pe calculator (90,2%), activităţi ale bibliotecilor (inclusiv arhive) – 83%, activităţi ale agenţiilor de ştiri (82,3%)

● Cluj: activităţi suport pentru interpretare artistică (spectacole) – 33,3%

● Braşov: activităţi ale muzeelor (43,5%)

● Ilfov: activităţi de postproducţie cinematografică, video şi de programe de televiziune (44,6%).

Este interesant de observat cum acelaşi domeniu de activitate are rate foarte diferite de profit în funcţie de regiune. Activitatea bibliotecilor şi a arhivelor este foarte profitabilă în Timiş (83%), faţă de Iaşi, unde bibliotecile au o rată de 33,9% iar în Bucureşti doar de 20,2%. În Cluj şi Braşov această activitate lipseşte din top 10.

Arhitectura este un domeniu echilibrat, cu o marjă netă de profit în jur de 25%, în toate regiunile menţionate, mai puţin în judeţul Iaşi, unde nu apare în top 10 activităţi profitabile. De asemenea, anumite domenii sînt prinse doar într-o regiune: serviciile de consultanţă IT, traducere şi interpretariat şi radio par a fi profitabile doar în Bucureşti.

Un judeţ atipic este Harghita. Aici, industriile creative au cea mai mare importanţă locală: 5,34% din cifra de afaceri a judeţului din totalul activităţii economice. Harghita are o tradiţie în ceea ce priveşte industria lemnului şi cea textilă, însă cele mai profitabile activităţi sînt în domeniul tipăriturilor (cu o cifră de afaceri de aproape 300 de milioane de lei). După Harghita, activitatea creativă este relativ mai bine reprezentată în cifra de afaceri doar în Iaşi (3,33%), Bucureşti (4,24%), Cluj (2,93%) şi Timiş (2%).

Deja cîteva oraşe care şi-au anunţat candidatura la Capitală Culturală Europeană 2021 au început să lucreze la strategia culturală. Industriile culturale şi creative merită incluse în această strategie pentru că fac parte din ecosistemul cultural al unei regiuni: „creativii“ sînt cei care reuşesc să dezvolte business-uri şi proiecte culturale sustenabile, care creează locuri de muncă, generează bunăstare şi contribuie la identitatea creativă a unui oraş.

Sabina Baciu este director executiv al Asociaţiei ORICUM – knowledge hub pentru industriile culturale şi creative (www.oricum.ro).

Foto: M. Chivu