Ţoapa (cîteva definiţii)

Publicat în Dilema Veche nr. 527 din 20-26 martie 2014
Ţoapa (cîteva definiţii) jpeg

1) Cum aţi defini ţoapa/neamul prost?
2) Ce mîrlănie vă irită cel mai mult?
3) Ce ţopenie aţi făcut / vă imaginaţi că aţi putea să faceţi.

● Marius CHIVU

1) Neamul prost este cel care fie te face să regreţi că sînteţi rude, fie cel care te face să te bucuri că n-ai nimic în comun cu el. Neamul prost este cel care te face brusc să fantazezi că eşti Greuceanu şi-l arunci în tăriile cerului. Sau măcar Omul Invizibil.

2) Aproape toate, de la scuipatul pe jos, vorbitul tare la telefonul mobil şi răhăţirea cîinilor pe alei, pînă la şpagatul în direct la televizor, gramatica proastă, plagiatul doctoratelor şi cererile de graţiere.

3) Am făcut şi eu mai multe, dar vă asigur că mi-a fost ruşine de fiecare dată. Mai puţin atunci cînd dau muzica tare de tot, deşi vecinul de jos (către care bate subwoofer-ul) mi-a explicat destul de clar, şi în repetate rînduri, că nu agreează dialogul tobelor lui Bonham cu basul lui John Paul Jones. (Bine, el nu s-a exprimat chiar aşa!) 

● Stela GIURGEANU

1) Un ciucure strident, sclipicios, cumpărat din piaţă pe post de jucărie de pisici, asortat cu mîndrie unei rochii de seară haute couture.

2) Familiaritatea excesivă, cînd nu este cazul.

3) Cum, de fiecare dacă cînd sînt martora unor manifestări jenante, grobiene şi de prost gust, paralizez, mă îngrozesc şi prefer să nu privesc, e posibil să fi închis ochii şi la propriile ţopenii. 

● Andrei MANOLESCU

1) Cred că sînt atît de multe variante mai grosolane sau mai subtile ale neamului prost şi atît de multe neamuri proaste în jurul nostru, încît mi-e foarte greu să dau o definiţie cuprinzătoare prin care să nu discriminez vreunul dintre soiuri. În mare, cred totuşi că neam prost e ăla pe care nu-l interesează şi nici nu respectă regulile locului în care se află.

2) Mă enervează nespus cînd cineva mă apucă de cot sau mă atinge cumva, crezînd că astfel mă poate convinge mai uşor de adevărurile sale (mai ales dacă e bărbat). Mă enervează uşor (dar se întîmplă destul de des) cînd cineva mi se adresează cu domnu’ Andrei.

3) Uneori, cînd sînt la volan în plin trafic bucureştean, mi se întîmplă să mai zic cîte una-alta. 

● Matei MARTIN

1) E greu să enumeri toate însuşirile neamului prost. Cum virtuţile sînt mult mai puţine decît viciile, e mult mai uşor să defineşti neamul prost prin opoziţie cu „neamul bun“.

2) E o mîrlănie mică şi, în aparenţă, inofensivă, dar mi se petrece tot mai des. Oamenii nu mai ştiu să spună „bună ziua“, „mulţumesc“ şi „la revedere“.

3) Uneori mi se întîmplă – chiar şi în public – să diluez vinul roşu cu apă. Ba, o dată, am comis una şi mai şi: mi-am turnat pepsi în vin. 

● Ruxandra MIHĂILĂ

1) Ţopimea, de orice sex, te împresoară cu perfidie şi şiretenie nătîngă, în dorinţa evidentă de a te anihila, prin vorbă ţipată, ghiont agresiv, privire de sus în jos a dispreţ flegmatic. Îşi parchează monştrii sacri în mijlocul drumului, căci, vezi bine, ei trebuie ocoliţi cu sfîntă grijă, îşi plimbă cîinii pe singura potecă accesibilă după viscol, îşi plimbă vizoanele în cadenţă de soldat sovietic eliberator, iar degetele poartă ştanţate caratele prostului gust, afişat cu ostentaţie, cu convingerea fermă că e unica formulă de convieţuire socială demnă de urmat.

2) Agresivitatea de orice fel, afişată cu ostentaţie.

3) Regret ţopenia bunului-simţ. 

● Adina POPESCU

1) N-am prea cunoscut neamuri proaste sau, mă rog, cel puţin în ultimii ani am încercat să le evit. Nu le mai pun la socoteală pe cele de pe stradă, din tramvai sau de la coada la Poştă, oameni pe care nu poţi să-i eviţi, însă poţi să-i ignori.

2) Ca fază, îmi amintesc acum de o întîmplare cu un amic care nu avea unde să stea în Bucureşti, m-am oferit să-l găzduiesc pentru o noapte în garsoniera în care locuiam şi a plecat peste trei săptămîni. După prima, a cerut şi o cheie. Sau de un altul care a venit în vizită în aceeaşi garsonieră, a scos din sacoşă o pîine şi un salam şi a început să mănînce ca în gară, fără să se gîndească să-mi ceară nici măcar o farfurie. I-o fi fost omului foame… Din fericire, astfel de lucruri nu s-au mai petrecut de mult.

3) În general, am bun-simţ, uneori chiar exagerat, aşa că mîrlăniile celorlalţi, chiar şi cele mici, mă calcă pe nervi. E adevărat că nu mă dau în vînt nici după oamenii excesiv de manieraţi, sînt caraghioşi şi uneori snobi. 

● Iaromira POPOVICI

1) Inadecvată. Cred că inadecvarea ar fi principala ei caracteristică. După care ostentaţia.

2) Lauda de sine. Oameni pe care-i vezi cu ochiul liber cum sînt, dar ei turuie despre sine cu totul altceva. Ipocrizia: îţi spun una în faţă, şi apoi, cum ai plecat, te foarfecă.

Mai puţin, la alt nivel: ostentaţia locuinţelor gen muzeu, ale căror „exponate“ ţi le bagă pe gît, vrei, nu vrei, cînd îi vizitezi. Descălţatul la uşă şi privirea de vultur ca nu cumva să murdăreşti parchetul ori carpeta. Atenţia excesivă pentru o vestimentaţie „adecvată“ – altfel, dacă te îmbraci mai simplu, eşti taxat drept sărăntoc. Tratarea mizerabilă a subalternilor ori a menajerelor.

3) Vorbitul „buruienos“ şi ţipatul. Nu mi le imaginez, le-am practicat cu diverse ocazii, nu m-am putut abţine şi cred că sînt semne de mitocănie evidentă. Băgatul în faţă în anumite ocazii, forţarea notei, mai ales cînd era vorba de copilul meu, „ca să nu sufere“. Greşit şi aici. Tendinţa către kitsch-ul dulce în propria locuinţă: adun animale de pluş şi îngeraşi de toate felurile... 

● Matei PLEŞU

1) Particularul care cotropeşte generalul. Periferia care năpădeşte centrul. Idiosincrasia extrovertită, invazivă. Inadecvarea ofensivă, stridentă, năvalnică, de preferat, cu o componentă vizuală: ţopenia se vede, sare în ochi, e o arătare. Dacă ţopenia ar purta nume de culori, ca alte maladii (friguri galbene, porfirie, moartea neagră), s-ar chema „ţîfnă roz“.

2) Cei care se tem de curent – afecţiune (închipuită, mă încăpăţînez să cred) răspîndită, culmea, mai ales în ţările „calde“, sudice, meridionale (ca şi un anumit tip de ţopenie). Neamul prost înfofolit, pe care, vară-iarnă, cald-răcoare, îl trage curentul şi care se repede să închidă orice fereastră, chiar şi în spaţii publice, fie că-i vorba de tren, autobuz, maşină mică, sală de curs, de sport sau de aşteptare. Pe scurt, ţoapa care te lasă fără aer; la propriu.

3) În copilărie, rîdeam uneori cu mîna la gură, ca o ţaţă. Mai tîrziu, am provocat, îmbătat de furie, cîteva scandaluri în public. Mi-au plăcut, de-a lungul vremii, cîteva ţoape (sexy) şi cîţiva mîrlani (simpatici). Şi îmi imaginez că mi-ar plăcea să stîlcesc în bătaie tot felul de bad guys. 

● Ana Maria SANDU

1) Pentru mine e personajul care are senzaţia că lumea a fost creată doar pentru el/ ea. N-o să-i pese niciodată că îi deranjează pe ceilalţi şi se va purta ca atare. Te va privi de la înălţimea jeep-ului său alb, impecabil, cu roţi mari şi puternice, cu care, dacă ar vrea, te-ar putea strivi ca pe o furnică. Dacă n-o face, ar trebui s-o iei ca pe un favor.

2) Mă irită situaţiile în care dau peste tot felul de oameni în vreo cîrciumă care se poartă ca şi cînd ar fi la ei în sufragerie. Vorbesc tare, aplaudă, rîd într-un fel care mă scoate din minţi. Vecinii prea prietenoşi care mă asaltează cu o familiaritate incredibilă. Bătutul pe burtă şi trasul de şireturi.

3) Mi s-a întîmplat să nu mai răspund la nişte mesaje/mail-uri. Am ales o tăcere simbolică în locul unei explicaţii clare. De cele mai multe ori am revenit. 

● Dan STANCIU

1) Alfabetic, ţoapa se defineşte prin litera ţ, care îi însoţeşte acţiunile şi îi susţine substanţa. O ţoapă (sau un ţopîrlan, la bărbaţi) e ţanţoşă, dar făţarnică. Ţine la aparenţe şi, în consecinţă, se înţoleşte ţipător sau pestriţ, ca să fie mai cu moţ. E petrecăreaţă, preţuind ţuica şi ţambalul, adică viaţa. În soţietate, ţîfna şi nesimţirea îi sînt braţe. S-a proţăpit la înălţimea şanţului, de unde guiţă înţelept despre eleganţa din coteţe. Pentru o ţoapă, frumuseţea e ceva drăguţ (din porţelan), cu danteluţe, fundiţe şi glanţ – de preferinţă, o ţărăncuţă şi un ţărănuş îmbrăţişîndu-se la portiţă.

2) Gălăgia.

3) Iertat să-mi fie, dar n-am asemenea amintiri sau năzuinţe. 

● Mircea VASILESCU     

1) + 2) + 3) Străduţa pe care mi-am petrecut primii zece ani din viaţă era într-un cartier de la marginea Ploieştiului (acum nu mai e, s-a demolat tot în vremea comunismului şi s-au construit blocuri). Fostă mahala pe la 1920-’30, se ridicase treptat, amestecînd micuţa burghezie interbelică (prăvăliaşi şi meseriaşi) cu „elemente“ ale industrializării socialiste. Domnu’ Manu era şofer şi venea acasă cu camionul „Steagul Roşu“ de la întreprindere. Doamna de alături, pensionară, fusese croitoreasă de lux în „vechiul regim“. Nenea Ionel era responsabil la o staţie PECO, iar două case mai încolo stătea un căpitan de miliţie. Pe strada şi în mediul acesta am auzit pentru prima dată ce înseamnă „neamuri proaste“ şi am reţinut aşa: nişte oameni care nu-şi văd de treabă, n-au relaţii bune cu vecinii, nu răspund la salut (sau răspund îngăimat şi din vîrful buzelor), nişte oameni ai căror copii înjură şi se poartă urît cu alţi copii, aşa încît părinţii noştri nu ne lăsau să ne jucăm cu copiii lor. Eu asta am reţinut că ar însemna „neamuri proaste“. 

● Luiza VASILIU

1) + 2) Neam prost e taximetristul care te-ntreabă unde mergi, înainte să te lase să te urci la el în taxi, neam prost e funcţionara care te umileşte ţipînd la tine prin ferestruica ghişeului cînd te duci să-ţi plăteşti impozitele, neam prost e şoferul care te claxonează cînd eşti pe trecerea de pietoni, neam prost e orice individ care, plasat în faţa unei alegeri (bun-simţ sau măgărie), face alegerea greşită.

3) Partea mai puţin bună e că sîntem cu toţii neamurile proaste ale cuiva. Asta înseamnă că, inevitabil, am fost şi noi mitocani, mai mult sau mai puţin intenţionat. În ce mă priveşte, ştiu sigur că am fost măgăriţă cu nişte pensionari prin tramvai. De restul nu-mi mai aduc aminte.  

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.