„Timișoara, Timișoara, hei...”

Publicat în Dilema Veche nr. 928 din 20 – 26 ianuarie 2022
Bătălia cu giganții jpeg

Azi, în momentul în care publicăm acest Dosar, Timișoara – Capitală Europeană a Culturii ar fi trebuit să fie la bilanț. Decizia de acordare a titlului a fost adoptată în 2016. Timișoara a avut deci cinci ani la dispoziție, pînă în 2021, să pregătească și să implementeze programul cultural. Între timp au venit pandemia și regulile sanitare. Și exercitarea titlului a fost amînată pentru anul 2023. Sîntem, deci, într-un moment de ciudată tranziție: după ce programul ar fi trebuit să se încheie deja, conform planificării inițiale, dar cu un an înainte de debutul efectiv al Capitalei... Cum merg pregătirile? Ce s-a construit? Ce mai rămîne de făcut?

14 orașe s-au înscris inițial în competiția pentru titlul de Capitală Europeană a Culturii. Dintre acestea, patru au fost reținute în finală. Dosarul de candidatură al Timișoarei s-a bazat pe profilul multicultural al orașului, pe scena culturală locală efervescentă, cu instituții publice solide, dar și cu o sumedenie de inițiative private care și-au construit în timp o bună reputație, generînd așteptări din partea publicului, pe o societate civilă activă, pe o comunitate academică implicată în viața cetății. Și pe un consens general în jurul ideii că fruntea-i în Banat și că Timișoara are ce arăta. Simona Neumann a coordonat dosarul de candidatură și tot ea a preluat și direcția Asociației Timișoara – Capitală Europeană a Culturii, menită să dezvolte și să implementeze programul. Nu a obținut decît parțial sprijinul autorităților locale, iar susținerea financiară a venit cu întîrziere și a fost insuficientă pentru a pune în mișcare programul la care se angajase. Ministerul Culturii nu a reușit să asigure, nici el, un sprijin la nivelul cuvenit: schimbările frecvente de la vîrful instituției (șase miniștri), instabilitatea politică, dar și legislația inadecvată au îngreunat intervenția statului. În plus, pe fondul unor neînțelegeri locale pe care nu le-a gestionat la timp, Neumann a pierdut și încrederea comunității culturale pe care o reprezenta.    

Cu un an înainte de lansare, Capitala e într-un punct mort: baza legislativă pentru finanțarea programului încă nu a fost adoptată, partajarea responsabilităților între instituții e neclară, programul cultural încă nu e stabilit.

Înființarea unei noi instituții, Centrul de Proiecte, aflată în subordinea Primăriei, a permis lansarea unor sesiuni de finanțare pentru proiectele culturale locale. Iar desemnarea unei echipe curatoriale formate din experți independenți oferă măcar o licărire de speranță că lucrurile încep să se miște. Dar mai e mult pînă cînd autoritățile vor putea repune pe șine mașinăria deraiată a Capitalei. Iar energia inițială s-a risipit.

Oricum, pariul Capitalelor Europene ale Culturii nu e programul reușit pe care un oraș îl poate genera pe baza unui efort conjunctural. Miza e mult mai mare: construirea unor mecanisme de finanțare, edificarea unor modele de cooperare public-privat și mai ales încurajarea unui model societal în care cultura să fie înțeleasă ca o resursă de dezvoltare, ca un factor de progres, ca un element de bunăstare pentru cetățeni. Și asta, nu doar în anul în care se desfășoară programul Capitalei, ci pe termen lung. Pînă acum, doar o parte din societatea civilă timișoreană pare să fi înțeles această miză.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.