Tigru şi Leopard

Răzvan RĂDULESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 203 din 30 Dec 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Ironia face că nu apuc bine să fac copy&paste cu întrebarea despre momentul înduioşător din mail-ul lui Leo într-un document de Pages (noul procesor de text de la Apple, cel care vine cu iWork - foarte elegant soft) că mă trezesc pe ecran cu un box de avertizare care zice că the S.M.A.R.T status check failed on MacintoshHD. Aoleo, mă îngrijorez eu, şi pe bună dreptate. Nu trebuie să păţeşti de două ori aşa ceva, ca să ştii că, mai devreme sau mai tîrziu, o să te lase hardul. Închid şi salvez repede ce e de salvat, mai mut unul sau două fişiere critice şi folderul cu "Felicia înainte de toate" pe un stick USB, dau shut down, cuplez hard disk-ul extern pe firewire (pe care am mereu la îndemînă două partiţii, una de boot şi una de backup) şi apăs butonul de start. MacBook-ul butează uşor, îmi văd discul cu probleme şi, în loc să fac rapid un backup, încep să nutresc speranţe: nu mai bine încerc eu să repar discul? Deschid disk utility, dau repair şi aştept. Procesul se împotmoleşte undeva după B-tree, la Catalog Check. Dau stop şi văd că nu-l ia. Dimpotrivă, după un timp apare mingiuţa multicoloră şi mă văd nevoit să închid computerul din buton. Cînd îi dau drumul din nou, discul nu se mai vede pe desktop. Disk Utility îl vede, dar nu-l poate monta. Fac un backup bit by bit, sau cel puţin asta sper că o să iasă. Dacă reuşesc înseamnă că pot să mă duc liniştit să-mi cumpăr un hard nou (2,5 inci, internal, SATA) şi pînă mă întorc, în cîteva ore, se termină şi copiatul. După aia trebuie să caut setul de şurubelniţe şi să demontez computerul, să scot hardul - asta nu e greu, e prins cu patru şuruburi pe o săniuţă din aluminiu care joacă simultan rol de protecţie şi de ecranare, să pun discul nou pe săniuţă şi să închid la loc computerul. Ceea ce am şi făcut. Numai că, din nefericire, nu m-am abţinut şi mi-am zis: dacă tot s-a întîmplat porcăria, nu mai bine profit de ocazie şi upgradez eu sistemul la Leopard? (Aveam 10.4, Tiger.) Şi aici norocul m-a părăsit pentru că l-am ispitit prea mult: copierea înapoi a mers brici, instalarea de Leopard - aparent fără probleme, dau restart-ul inaugural, computerul butează frumos în desktop, şi deodată mă trezesc cu diverse boxuri de avertizare - că extensiile de kernel nu sînt bine instalate şi nu pot fi folosite, că preferinţele de sistem nu sînt compatibile, şi uite tot aşa. Cel mai grav e că mouse-ul şi tastatura nu mişcă. Nu spun cum mi-am petrecut eu noaptea ca să modific din terminal privilegiile la extensii şi cum am rezolvat preferinţele. Chiar de tot, de tot, nu am reuşit. Nokia nu mai face sync pe bluetooth cum trebuie, telecomanda pe infrared nu mai face pair şi, din cele patru sau cinci stikuri USB pe care le am, două se lasă urcate pe desktop, două nu, iar unul doar puţin. Cum îl atingi cu săgeţica de la mouse, cum dispare. În console log, motivul este IOHid Interrupt no endpoint, ceea ce înseamnă că sistemul vede discul ca volum, dar nu ştie cît e de mare şi de unde pînă unde să citească. Asta e, o să mă mai chinuiesc cu el mai încolo, deocamdată profit de reuşita mea precară şi scriu acest text în care încerc să dau de înţeles că, la fel ca pentru orice alt om de litere şi artist, tehnologia este o povară pentru mine şi o mare şi periculoasă necunoscută. Momentul înduioşător pe care voiam să-l evoc s-a întîmplat acum trei ani, cu precedenta ocazie cu care am văzut pe ecran mesajul fatal şi a trebuit să înlocuiesc hard disk-ul. Aveam pe atunci un iBook şi să ajungi la disk era, la modelul acela, un coşmar: cîteva zeci de şurubele, componente de desfăcut, mici cabluri de desprins şi de prins la loc. Am făcut operaţia la ai mei, pe masa din sufragerie, pentru că la mine nu s-ar fi găsit un spaţiu curat contiguu de o întindere similară. În plus, taică-meu avea şurubelniţele necesare, fiind el toată viaţa lui un om tehnic. Trebuie totuşi spus că înţelegerea lui se limita la prize, sîrme, becuri. Pentru el, cuplarea unui circuit era, fundamental, o operaţiune de sorginte mecanică, şi nu electrică. Din relaţia mea cu computerul înţelegea doar că îmi foloseşte la scris. Mi-aduc aminte că stătea în pat şi nu-mi dădea atenţie - se uita la televizor sau poate somnola. Cînd am scos din laptop tot ce trebuia scos şi am ajuns la placa de bază, mi-a aruncat o privire scurtă şi m-a întrebat dacă merge treaba. L-am întrebat dacă nu vrea să vadă cum arată creierul unui computer. S-a ridicat din pat cu greu (se mişca din ce în ce mai puţin) şi a venit lîngă masă. S-a aşezat pe unul dintre scaune, şi-a sprijinit bărbia în palmă şi a început să se uite la cipurile dispuse geometric/haotic pe fundul computerului. A arătat indecis cu degetul spre o bandă de contacte de cupru, nu mai groase ca firul de păr, între procesor şi un alt cubuleţ pe care scria mic ATI RADEON, şi şi-a retras degetul fără să vorbească. Magistralele de cupru se întindeau şerpuitor între componente, tranzistori mărunţi se arcuiau peste canalele verzui de cablaj, diodele, în pîlcuri, aruncau umbre frînte peste paralelipipede de siliciu; mai într-o parte, un condensator rotund şi plat din aluminiu lucea stins. Este ca un orăşel, a spus, apoi s-a corectat: e un oraş cu tot ce-i trebuie - are cartiere cu blocuri, stadion de fotbal, astea sînt depozitele şi astea fabricile. Şi-a apropiat privirea razant de şasiul computerului, apoi s-a ridicat, împingîndu-se cu mîna în spătarul scaunului (era mîna fără putere, cu cîţiva ani în urmă îi căzuse caloriferul din dormitor pe ea, pe cînd încerca să-l fixeze mai bine în perete). Eu, a tras el concluzia, ştii cum se zice - eu sînt gata, nu mai e de mine. E bine că tu poţi. A făcut cei cîţiva paşi pînă la pat şi s-a întins la loc.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.