Nu m-am împrietenit ușor cu somnul. Am dus războaie mari cu el cînd eram copil. Bunica pica răpusă după ce-mi spunea toate poveștile pe care le știa. O priveam apoi cum dormea. Fața i se relaxa și i se schimba. Din cauza ochilor închiși o recunoșteam și nu prea. De asta, poate, după ce începea să respire regulat și buzele îi șuierau ca și cînd ar fi umflat zeci de baloane, îmi imaginam că rămîne lîngă mine doar o carcasă. Iar ea, cea adevărată, pleacă în altă parte. Am rămas cu plăcerea asta de a privi oamenii de lîngă mine cum dorm.

Nu cred că somnul e același de-a lungul vieții. Și nu mă refer la profunzime, la durată, ci la țesătura lui interioară. Mi se pare că în fiecare perioadă din viață testăm cîte o variantă. Ce a rămas constant e intimitatea de care am nevoie ca să împart camera sau patul pe timpul nopții cu cineva. Tocmai pentru că oamenii, cînd dorm, sînt și nu sînt ei, mi se pare mai sigur să-i cunoști bine sau să-i iubești pe cei cu care te însoțești în călătoria nocturnă.

Am dormit pe plajă și sub cerul plin de stele de la munte. În trenuri și avioane, în hoteluri și în corturi. Cel mai dor îmi e de somnul cozonac. Moale și bun, care te înghite și te scufunzi în el. Nu mai știi cînd e zi sau noapte. Te trezești doar ca să te culci la loc.

Au existat niște momente cînd m-am rugat pînă în zori să pun geană pe geană și n-am reușit. Cînd îți pierzi liniștea, ți se strică și somnul. Se subțiază pînă nu mai rămîne din el decît o pojghiță fină, sensibilă la orice mișcare sau adiere.

Apoi, imaginați-vă că am dormi o treime din viață, dar n-am visa nimic. Și am fi privați de dantelăriile pe care creierul nostru le creează cînd intră în starea REM. Viața ar deveni brusc mult mai tristă și mai anostă. Peste noapte proiectăm, mixăm, anticipăm sau amestecăm situații din realitate și construim niște narațiuni spectaculoase. În vis devenim scriitorii propriilor noastre fantasme.

Cartea lui Matthew Walker, profesor de neuroștiințe și psihologie la UC Berkeley, Despre somn. De ce este vital să dormim și să visăm a fost o lectură care mi-a schimbat relația cu somnul meu. Am devenit mai grijulie și mai responsabilă. Ba chiar am încercat să beau o singură cafea pe zi pentru el, ceea ce nu e puțin lucru. Și, nu în ultimul rînd, a fost un motiv în plus de a face acest Dosar. Le mulțumesc invitaților mei și vă doresc lectură plăcută și somn ușor!

Ilustrație de Ion BARBU