Teroriştii de mîine

Publicat în Dilema Veche nr. 92 din 20 Oct 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cu permisiunea dumneavoastră vă propun un exerciţiu de imaginaţie: închipuiţi-vă că aveţi 13-14 ani, sînteţi din Bucureşti, născut din părinţi sirieni, şi vă cade în mînă un articol dintr-o publicaţie românească de prestigiu în care citiţi, printre rînduri: în maximum două decenii, fraţii şi verii dumneavoastră vor pune bombe în metroul oraşului în care trăiţi, pentru simplul motiv că preferă, mămăligii, tamouleh. Cum aţi reacţiona? Oare nu sînt astfel de atitudini sau scrieri cele care seamănă seminţele sentimentului de marginalizare sau respingere şi care contribuie la (dacă nu chiar declanşează) trasarea unei traiectorii de viaţă ce poate duce la violenţă - spaţiul de unde limbajul este exilat? Articolul de faţă nu îşi doreşte să răspundă la aceste întrebări ce pot fi confundate şi cu un fel de căutare oarbă a cauzelor unor acţiuni condamnabile, ci atrage atenţia asupra unui fapt simplu: nu întregul Occident, nu toate ţările europene care găzduiesc populaţii musulmane importante (în Uniune sau nu) sînt ameninţate de terorism. România este într-adevăr o ţară care nu a cunoscut o istorie a migraţiei moderne - dar care se află în zonele limitrofe ale vechilor imperii Otoman şi Austro-Ungar şi care cunoaşte convieţuire etnică în condiţii premoderne, ceea ce poate fi un avantaj. În acelaşi timp, politicienii români pot învăţa din exemplul acelor ţări care nu sînt ameninţate, deocamdată, de terorism. Atentate colective revendicate de grupări islamiste au avut loc în Spania şi Marea Britanie; incidente izolate s-au petrecut în Franţa, mai mult expresie a unor resentimente sociale. Iar Theo Van Gogh a fost asasinat în Olanda, stîrnind o importantă polemică şi reacţii diverse la toate nivelele societăţii. Un pattern interesant se desprinde: pentru iubitorii de explicaţii istorice pe termen lung, Spania, Marea Britanie şi Franţa au fost implicate, în momente diferite, în conflicte deschise cu lumea arabă. Însă politica internă cu privire la imigraţie şi cea externă de implicare militară în Orientul Mijlociu separă net cele trei ţări. În timp ce Marea Britanie optează intern pentru o politică de integrare de tip multicultural şi extern pentru acţiune directă în Irak, Franţa preferă asimilarea republicană uneori cu accente forţate, iar extern alege calea negocierii politice. Spania se află undeva la mijloc, indecisă în ambele sensuri şi influenţată dramatic de alternanţa partidelor politice la putere. Consecinţa: în timp ce în Franţa se dezvoltă un puternic sentiment antioccidental (un fel de reacţie la asimilarea forţată şi la promisiunea eşuată a integrării ce ar decurge de aici), cei "antrenaţi" la această şcoală ideologică continuă într-un fel idealismul romantic european - aşa cum elegant observă Rodica Binder în articolul "De unde atîta ură" din Dilema veche (nr. 84) "Eleganţa" - preferă să plaseze bombe în Madrid şi Londra, justificîndu-şi acţiunile pe marginea conflictelor din Orientul Mijlociu. Cazul Theo Van Gogh este izolat prin cauze, dar nu prin consecinţe politice; este semnificativ faptul că nu ne aflăm în faţa unui atentat terorist, ci a unui asasinat ideologic; Olanda cunoaşte, deocamdată, cea mai progresivă politică de integrare şi are o atitudine de neutralitate faţă de Orientul Mijlociu, dublate de o "conştiinţă istorică" curată cu privire la regiune... Care ar fi deci probabilitatea ca imigraţia musulmană în România să nască terorism? Totul depinde de modul în care politica acestei imigraţii va fi concepută, cît şi de alegerile României în politica sa externă. Terorismul nu este o consecinţă directă a imigraţiei, dar dacă forţăm pe cineva să declare că-i place exclusiv mămăliga, s-ar putea să dăm de probleme. Terorismul este mai degrabă expresia unei lupte pentru putere politică şi simbolică între actori şi idei bine determinate, deşi de multe ori greu de localizat. Actorii însă au nevoie de justificări şi legitimări ale acţiunilor lor, furnizate de chiar complexul de factori politici externi şi interni ai ţării sau spaţiului politic în cauză. România ar putea învăţa din experienţa vestică. În lupta împotriva terorismului, România are două avantaje majore, ce nu au nimic de-a face cu "poziţia geografică strategică de 5 stele", oferită administraţiei Bush de către Adrian Năstase, într-un disperat act de reclamă electorală: 1) Lipsa unui trecut colonial recent a cărui memorie vie ar fi putut fi utilizată în direcţii ideologice; 2) posibilitatea de a trasa politici de imigraţie şi integrare echilibrate, bazate pe experienţe istorice deja existente. Dar, aşa cum spunea un autor al cărui nume nu are importanţă: "Este imperios să NU învăţăm din greşelile trecute, pentru ca generaţiile viitoare să înţeleagă stupiditatea noastră profundă". Paris, 5 septembrie 2005

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Scene horror în centrul Londrei. Mai mulți cai plini de sânge și-au aruncat călăreții și au lovit mașini și oameni VIDEO
Cinci cai ai Household Cavalry au rămas liberi în centrul Londrei după ce și-au aruncat călăreții militari în timpul exercițiului de miercuri dimineață, potrivit Daily Mail Online.
image
8 obiceiuri care te fac să îmbătrânești mai repede. Ai putea trăi cu 20 de ani mai mult
Experții în longevitate avertizează asupra comportamentelor care provoacă „daune celulare”. Chiar dacă nu putem încetini timpul, îi putem încetini efectele asupra noastră, potrivit experților. Cheia este să facem alegeri mai sănătoase și să ne dezicem de câteva obiceiuri.
image
Amănuntul care l-a scăpat de nouă ani de puşcărie pe un şofer fără permis, care a ucis trei femei
Un şofer iresponsabil, care a comis un grav accident rutier în apropiere de oraşul Târgu Neamţ, a fost aspru condamnat în primă instanţă, dar magistraţii de la instanţa superioară au decis altceva.

HIstoria.ro

image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.