„Supapa numită www“ – interviu cu Ernesto BIANCHI

Publicat în Dilema Veche nr. 571 din 22-28 ianuarie 2015
„Supapa numită www“ – interviu cu Ernesto BIANCHI jpeg

Cum s-a ajuns în situaţia în care trupele îşi produc singure albumele şi videoclipurile? Ce mai înseamnă azi o casă de discuri?

Deşi poate să pară un moft, este de fapt o necesitate, şi asta nu de ieri, de azi – cel puţin pe plaiurile noastre. Cu mici excepţii, casele de discuri autohtone nu au fost vreodată interesate de muzica rock. Iar cînd s-au apucat să „semneze“ trupe, probabil nu au avut oamenii potriviţi care să le susţină, rezultatele dovedindu-se a fi mai degrabă nocive pentru cariera ulterioară a artiştilor respectivi.

În ziua de astăzi, o casă de discuri este, de obicei, o afacere colaterală pe lîngă alte afaceri mai mari şi de succes. Italienii au o zicală care se potriveşte de minune situaţiei: Meglio soli che mal accompagnati!

Care sînt, în fond, (dez)avantajele de a fi şi de a face totul pe cont propriu şi care acelea de a fi sub contract cu o casă de discuri?

Avantajul de a fi pe cont propriu este deplina libertate artistică şi controlul asupra operei. Dezavantajele sînt… restul, mergînd pînă la lipsa resurselor pentru a beneficia de respectiva libertate de creaţie. Pînă la urmă, faptul că eşti sub contract cu o casă de discuri autohtonă îţi garantează multiplicarea produsului şi o distribuţie decentă. Adică un minim de avantaj faţă de varianta DIY, în care trebuie să investeşti inclusiv în producţie, iar albumele să le vinzi mai degrabă la concerte.

Internetul face ca trupele să devină cunoscute pe gratis (prin YouTube, Soundcloud, Bandcamp, Facebook), dar Internetul îi ajută şi pe consumatori să-şi facă rost de muzică tot pe gratis (prin torenţi); pînă la urmă, cine pierde şi cine cîştigă, în acest joc de-a producţia şi consumul?

Avantajele pe care le-a adus Internetul sînt incontestabile, iar faptul că muzica a devenit disponibilă (şi) gratis este o pierdere colaterală. Publicul educat va prefera întotdeauna produsul original (care trebuie să sune şi să arate într-un anume fel, semn atît de auto-respect, cît şi de respect faţă de public); prin urmare, problema este mai degrabă legată de scăderea continuă a publicului educat. Iar asta e o problemă culturală.

Ca să răspund: toată lumea pierde (mai puţin decît se plînge), toată lumea cîştigă (mai puţin decît se crede). Nu e alb, nu e negru, e gri.

Ce costuri implică existenţa unei trupe şi de unde îşi atrage cîştigurile?

Ca orice organism viu, o trupă consumă resurse de toate felurile. De la caz la caz, putem trece la capitolul cheltuieli, într-o ordine oarecare: sala de repetiţie, upgrade instrumente şi accesorii, consumabile, sunetist, şofer, maşină, benzină, cazare & masă în deplasări, cheltuieli de studio (înregistrări, mix, mastering), producător, regie videoclip, PR, grafician, avocat, contabil, management. În spatele artiştilor consacraţi se află o armată de oameni, ceea ce la noi se traduce (în cel mai bun caz) printr-o mînă de prieteni.

Într-o proporţie covîrşitoare, cîştigurile provin din concerte. Cifrele de vînzări de albume sînt mai mult simbolice, iar încasările pentru drepturi de autor, ridicole. O sursă de venit interesantă poate fi „sincronizarea“, adică prezenţa unor piese pe coloanele sonore ale unor filme sau în reclame. Dacă ai un publisher bun.

Aşadar, se anunţă vremuri grele pentru trupele rock?

În condiţiile în care, într-un interval de timp relativ scurt, şi-au încetat emisia Radio Guerrilla şi City FM, s-a închis TVR Cultural, au dispărut din program emisiunile de actualitate muzicală realizate de un Doru Ionescu sau de un Hefe pe TVR 2 sau pe MTV, cele mai importante festivaluri open-air (BestFest, Peninsula) au luat (cel puţin) o pauză iar ICR a fost trecut de la Preşedinţie la Guvern din nu-se-ştie-ce-motive, probabil pentru a promova Caloriferul, concluzia este una destul de la îndemînă: ţara te vrea prost! Şi atunci ce altceva îţi rămîne decît supapa numită www?

Pentru o privire detaliată asupra subiectului aşa cum se vede „la ei“, recomand acest interviu recent cu Steve Albini: www.theguardian.com/music/2014/nov/17/steve-albinis-keynote-address-at-face-the-music-in-full.

Ernesto Bianchi este managerul trupelor Grimus, Toulouse Lautrec şi Velosonics.

a consemnat Marius CHIVU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Un gigant italian deschide o nouă fabrică în România și angajează 800 de oameni
România pare extrem de atractivă pentru investitorii străini dat fiind că în ultima perioadă tot mai multe companii aleg să construiască noi fabrici în țara noastră.
image
Prețul uriaș cerut pentru un apartament din București. „Se vinde și strada? În Berlin e mai ieftin!”
Prețurile proprietăților imobiliare cresc de la o zi la alta în marile orașe, iar Bucureștiul e printre cele mai scumpe. Chiar dacă nu a ajuns încă la nivelul Clujului, Capitala e plină de oferte inaccesibile românilor de rând.
image
Cum să-i facem pe aliații NATO să ne sprijine ca pe baltici și polonezi. Un expert român pune degetul pe rană
NATO și SUA sunt mult mai puțin prezente în partea de sud a flancului estic decât în zona de nord, ceea ce creează un dezechilibru. Chiar dacă, anul trecut, Congresul SUA a votat ca regiunea Mării Negre să devină zonă de interes major pentru americani, lucrurile se mișcă încet.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.