Am observat că, de multe ori, proverbul „Spune mi cu cine te aduni ca să ți spun cine ești“ este parafrazat, mai în glumă, mai în serios, pentru a pune mici etichete celor din jurul nostru. L-am găsit, de exemplu, în construcții de genul: spune-mi ce mănînci, cu ce te îmbraci, cu ce te încalți, ce animal de companie ai, ce ruj folosești etc. ca să-ți spun cine ești.

Bineînțeles că nu poți cunoaște pe cineva în funcție de rujul sau pantofii pe care îi poartă. Dar, în zilele noastre, cînd socializarea virtuală a explodat, cîtă greutate mai poartă însuși proverbul vechi? Mai poți fii sigur de personalitatea cuiva în funcție de bulele virtuale în care se învîrte? Cînd contează „vizibilitatea“, like-ul sau numărul de distribuiri pe care le au postările noastre – cît de bine mai putem cunoaște pe cineva în funcție de persoanele „cu care se adună“?

Cu toate acestea, cred că expunerea virtuală, atunci cînd are conexiuni cu realitatea, poate dezvălui cîte ceva autentic despre noi – și anume atunci cînd povestim. Fie că împărtășim cu ceilalți o întîmplare recentă, precum un gest frumos din partea unui străin sau un zîmbet al vînzătoarei care ne-a înseninat ziua, fie că povestim despre bormașina vecinului sau despre o amintire din copilărie sau din vacanță, povestea (virtuală sau spusă la un pahar între amici) lăsă să se întrevadă cîte ceva din sensibilitățile noastre. Ce ne întristează, ce ne amuză, ce ne enervează sau ce ne emoționează – toate sînt mici indicatori ai felului cum percepem, de fapt, lumea din jurul nostru.

Poți descoperi, așadar, un om din poveștile pe care ți le spune? Poate că nu cu desăvîrșire, dar cu siguranță poți căpăta o imagine a culorilor prin care vede el viața. Și, cu siguranță, ascultînd poveștile altora, te vei îmbogăți cu nuanțe pe care, probabil, altfel nici nu le-ai fi observat.

Căci poveștile, chiar cînd par a fi banale, sînt mai mult decît o simplă trăncăneală: duc cu ele cheile de la sufletul povestitorului. Iar uneori, cînd rezistăm tentației de a ne spune propriile povești și dăm ascultare poveștilor celorlalți, putem descoperi că multe dintre acele chei se potrivesc de minune propriului nostru suflet.

Ilustrație de Ion BARBU