Recunosc, pe vremuri, subiectul „influencer-i” nu mă interesa, de vreme ce nu aveam nimic în comun cu ei. Nu mă intersectam cu sfera lor și nici sfera lor nu se intersecta cu a mea. În definiția sa de bază, un influencer este un individ care, după ce își cîștigă o notorietate pe rețelele de socializare, prin blog-uri sau vlog-uri, mizînd în special pe trend-uri muzicale, sfaturi cool despre tendințele modei, ale dietelor, sportului etc., este luat în vizor de diferite companii pentru care devine un soi de mesager pe bani – e plătit, adică, să le promovează produsele printre urmăritorii săi.

Ce se întîmplă însă de la o vreme, în special în România, e că unii dintre acești influencer-i, născuți și crescuți în spațiul lor virtual, în sferele lor benigne, pline de fluturași, clămpănind drăgălaș despre tot felul de lucrușoare drăguțe, au început să se insereze și în alte sfere, care le depășesc total competențele. Prind un subiect „tare”, la zi, și se lansează.

Cum n-au trac (și de ce-ar avea, cînd la butonieră au zeci de mii de urmăritori avizi să le dea like la orice postare), nu o fac într-un mod pașnic, ca simpli băgători de seamă, ci virulent, ca niște guru autounși. Nu vin cu păreri timide, ci cu convingeri vehemente care stîrnesc hoarda de urmăritori consolidată în viața lor roz de dinainte.

Brusc, cineva care pînă mai ieri vorbea despre rochițe și fundițe devine expert în probleme sociale grave. Îți spune, cu aplomb, cum stă treaba cu politica, sistemul de educație, sistemul de sănătate, tranșînd, în termeni inteligibili pentru gașca lui de urmăritori, subiectele serioase, încercînd să influențeze, de pildă, un vot politic, în același mod în care, pînă mai ieri, își îndemna fanii să-și cumpere o anumită cremă cosmetică. Vorba lor îndrăzneață, erijarea în connaisseur-i, totala lipsă de îndoială și, uneori, chiar și ridicolul în care se complac au devenit în scurt timp atractive și pentru televiziunile mainstream – avide de audiență. Și cum faci rating mai bine în România? Invitînd profesioniști, oameni buni în meseria lor, care și-au dovedit competențele de-a lungul timpului, sau cultivînd scandalurile de mahala? Și uite așa, niște fluturași care pînă mai ieri fîlfîiau benign pe plaiurile lor devin, peste noapte, formatori de opinie – sînt invitați în talk-show-uri, părerile lor sînt citate în jurnale, primesc invitații la întîlniri cu miniștri (pe care îi sfătuiesc cum să-și facă treaba).

Iar problema apare taman atunci cînd aceștia sînt luați în seamă. Cînd creează cercuri concentrice maligne (și știu exact cum să o facă, de vreme ce influencer-ii, precum publicitarii, nu recurg la rațiune, ci la simțire), deformînd moduri de gîndire, deraind de la bunul-simț și incitînd doar de dragul faimei – care azi e validată de numărul de like-uri.

Totuși, nu vorbim despre un fenomen ivit din senin. Din contra, era ceva de așteptat și care s-a consolidat în timp, într-o societate care a cultivat incompetența la toate nivelurile. O societate care a promovat încontinuu tupeul și cumetria, dar nu profesionalismul. Care a preferat să aplece urechea la cucută, nu la înțelepciune. O societate ușor dispusă să-și facă idoli din cei care știu să „pozeze” mai fermecător.

Mai există așadar spațiu, în această societate, pentru vocile profesioniștilor sau sînt ei bruiați mereu de tot soiul de neaveniți? – este întrebarea pe care am adresat-o semnatarilor acestui Dosar, toți profesioniști în domeniile lor. De la jurnalism, politică, sănătate la educație și artă – ce te recomandă, de fapt, ca autentic formator de opinie? Cum se construiește un real formator de opinie, cum văd ei degringolada din spațiul public și cum sînt afectați de tot acest calabalîc al păreriștilor și al idolilor rețelelor de socializare?