Ce mai considerăm astăzi a fi frivol? Cînd ne amuză, cînd ne scandalizează? Ce înseamnă, pînă la urmă, frivolitatea?

Dacă ne luăm după dicționar, definiția standard implică superficialitate sau neseriozitate. Acea atitudine de suprafață care denotă, de cele mai multe ori, o lipsă de substanță.

Luată însă la bani mărunți, frivolitatea nu mai este însă atît de ușor de încadrat. Pentru că, de cele mai multe ori, depinde de context, de scop, este acel mic sau mare derapaj de la norme – pe scurt, cînd te comporți sau acționezi într-un mod diferit de ceea ce se așteaptă, de fapt, de la tine.

Frivole erau considerate a fi acele femei ale anilor ’20, generația The Flappers, care, încălcînd toate normele societății în care trăiau, au decis să se tundă băiețește, să-și scurteze rochiile, să bea și să fumeze, afișîndu-se de unele singure în public. Cu toate acestea, „frivolitatea“ femeilor de atunci a dus la emanciparea femeilor de azi, iar ceea ce era considerat a fi scandalos în urmă cu o sută de ani a însemnat, în fapt, un mare pas înspre progres.

Frivol este considerat a fi, în prezent, și președintele Statelor Unite. Cel mai puternic om de pe planetă este criticat la răstimpuri pentru modul abrupt în care reacționează și pentru aroganța de care dă dovadă. Pe unii, acest gen de comportament îi amuză, altora le înflăcărează inima, pe alții însă îi înspăimîntă de-a dreptul.

Între cele două extreme, atitudini provocatoare menite să spargă tradiții, pentru emancipare și independență, și manifestări egocentrice, narcisiste, ducînd uneori către iresponsabilitate, frivolitatea are tot felul de nuanțe: „joie de vivre“, trăirea momentului, micile ghidușii sau micile bucurii ale vieții.

Cu alte cuvinte, toți avem momentele noastre de frivolitate. Mai mici sau mai mari. Întrebarea este: unde îi șade cu adevărat bine frivolității?

Ilustrație de Ion BARBU