Spre normalitate

Lavinia HUIDAN
Publicat în Dilema Veche nr. 88 din 22 Sep 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În fiecare an se întorc cu medalii de la concursurile internaţionale. În fiecare an sîntem mîndri atunci cînd tinerii noştri sînt printre cei mai buni din lume. În fiecare an vorbim despre performanţele elevilor care participă la concursuri internaţionale de fizică, matematică, chimie sau informatică. "Olimpicii României". În fiecare an, cînd aflăm numărul de medalii pe care le cîştigă, ne aducem brusc aminte că sîntem români. Vorbim cu mîndrie despre sistemul nostru de învăţămînt care produce premianţi internaţionali, dar ne gîndim că aceşti tineri vor pleca la studii în străinătate, pentru că universităţile din Occident le oferă condiţii mai bune. Scena se repetă aproape invariabil an de an, la toate telejurnalele: un grup de tineri timizi, sosirea la aeroport, ziarişti, interviuri şi două zile în care se vorbeşte despre performanţele de excepţie ale olimpicilor: sînt pe primele locuri în lume. Relatările se încheie cu prezentarea ofertelor de continuare a studiilor pe care premianţii le-au primit deja de la universităţi din Statele Unite sau din ţări europene; apoi, editorialiştii scriu despre "racolarea" lor de către marile corporaţii occidentale şi despre cum nu ştim noi să ne păstrăm inteligenţele acasă. Este una dintre temele obsedante ale societăţii româneşti de după 1989: teama că valuri de tineri vor părăsi ţara atraşi de ofertele din Occident şi vor rămîne definitiv acolo. România are nevoie de tineri care să cîştige Olimpiade internaţionale, dar şi de companii puternice care să le ofere posturi bine plătite, dar şi satisfacţii profesionale. A fi bine pregătit nu înseamnă neapărat să cucereşti o medalie la o Olimpiadă internaţională. Olimpicii trebuie să fie vîrfurile unui sistem care are la bază o masă critică de oameni bine pregătiţi. Iar pentru cei care fac performanţă trebuie să existe programe clare şi sistematice de pregătire. Din păcate, pînă în acest moment, în jurul olimpicilor care înregistrează succese în fiecare an, nu s-a construit nimic. Pentru ca lucrurile să se schimbe este nevoie de un program coerent, aplicat cu metodă, de selectare şi de pregătire a elevilor de excepţie. Iar pentru punerea în practică a unui asemenea program, este nevoie de dezbatere publică şi de implicarea tuturor: autorităţi, societate civilă, mediu de afaceri. Aceasta este normalitatea spre care trebuie să tindem. Întrebări care îşi aşteaptă răspunsurile Este exodul inteligenţei o problemă naţională? Este adevărat că România pierde milioane de dolari din cauza faptului că nu ştie cum să îşi ţină acasă tinerii de valoare? De ce pleacă cercetătorii? Are România ce le oferi? Nu cumva este mai bine să meargă în Occident, unde ofertele sînt mai bune, şi să se întoarcă apoi în ţară cu o experienţă acumulată, pentru a pune aici lucrurile pe picioare? Este, pînă la urmă, sistemul de învăţămînt românesc atît de performant, încît scoate anual, pe bandă rulantă, astfel de copii care domină concursurile internaţionale? Nu cumva ne îmbătăm cu succesul individual al cîtorva tineri şi uităm adevăratele probleme ale sistemului românesc? Sînt întrebări pe care ni le punem în fiecare an, timp de cîteva zile, atunci cînd olimpicii se întorc încărcaţi de medalii. Uităm însă, an de an, să dăm şi răspunsuri convingătoare. După ce a iniţiat programul "Volvo - partener al inteligenţei", prin care susţine pregătirea loturilor olimpice de matematică şi de fizică ale României, Forum Auto şi-a propus să încerce să găsească răspunsuri la toate aceste întrebări. Dar numai o amplă dezbatere publică poate genera soluţiile pe care le căutăm. Sperăm ca acest forum, găzduit de Colegiul "Noua Europă", să fie doar începutul unei serii de dezbateri între elitele din afaceri şi elitele culturale. Poate că este prematur, dar cred că ar trebui să începem să ne întrebăm în ce măsură elitele culturale şi elitele din business pot să construiască o identitate comună, pot să răspîndească anumite valori în societate? Cum poate deveni mai eficientă comunicarea între cele două elite, astfel încît valorile lor comune să devină repere pentru ansamblul societăţii româneşti? Cred că trebuie să edificăm o identitate a elitelor actuale: elitele culturale s-au consolidat în ultimii 15 ani, elitele din business s-au construit în ultimii 15 ani, aşa încît cred că a venit momentul să ne întrebăm care sînt valorile lor comune.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.