Solo pentru argument şi singurătate

Andreea PIETROŞEL
15 martie 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Pe la 1932, Greta Garbo ofta în Grand Hotel, unul din marile ei filme: "I want to be alone!". Mă rog, chestia suna, de fapt - în gura lui Garbo -, cam aşa: "Ai vant thu bii ăloooon!". Garbo juca o balerină răsfăţată de toţi, al cărei răsfăţ personal era că vroia să fie singură... Ghinion! Pînă la sfîrşitul filmului, balerina Garbo avea să-şi găsească jumătatea care s-o detroneze din postura de solistă a propriei nefericiri, punînd-o în rînd cu toată lumea; viaţa în doi poate fi - nu e nevoie să fii psiholog ca s-o ştii - singurătate în doi. Canon de singurătăţi. De aceea, numărul de faţă se cheamă cum se cheamă. Căci nu este vorba (doar) de Singurătate - steaua aceea la care ochii Eminescului se-nălţau visători -, ci şi, mai ales, mai des şi mai nou, de Singurătăţi. Adică pluralul de la "singurătate"; căci astăzi, ca să citez din alt clasic, Inspectorul Clouseau, "Nu sînt singur, am Internetul". O spune (irezistibil) irezistibilul Steve Martin în cea mai recentă (2006) versiune a Panterei roz - în care, precum la Garbo, odinioară, limba engleză este vorbită cu accent: aici, un strong accent franţuzesc! Dacă-i întrebi pe psihologi (nu ştiţi cine sînt psihologii? Uitaţi-vă pe Antena 1 la tipa aia brunetă, nu'ş cum o cheamă, care apare dimineaţa; concluzie: psihologii sînt cei care-ţi spun tot ceea ce ţi-ai putea spune tu însuţi în faţa oglinzii dac-ai avea timp să te uiţi în ea...), îţi vor răspunde că există, de fapt, singurătate şi singurătate, că nici una nu e la fel cu cealaltă, că aia care vine peste tine cînd n-o vrei se cheamă într-adevăr aşa, dar că aia pe care ţi-o alegi singur - aia a lui Garbo, cum ar veni - se cheamă solitudine şi-i altă mîncare de peşte... (Chiar, întrebare: Dacă Singurătatea ar fi un peşte, ce ar fi el?) Ţi-ar mai spune că singurătatea este un efect al lipsei de comunicare, că astăzi, în ciuda progresului tehnologic şi a diversificării mijloacelor de comunicare, asistăm de fapt, în mod paradoxal, la o creştere exponenţială a numărului de însinguraţi - singuri acasă, în faţa calculatorului, precum Clouseau... - şi că, pe cale de consecinţă, Lumea (Post)Modernă nu a terminat-o cu Singurătatea, ci doar a amplificat-o! Că omul (pardon: Omul) trebuie să facă eforturi să iasă din carapacea sa tehnologizată, să iasă din virtual "back into the real world", înapoi în lumea reală, să compenseze atmosfera tot mai aseptică şi mai dezindividualizantă în care munceşte cu un spaţiu personal care să-i ofere confortul comunicării, al interacţiunii interpersonale, singura ("singura"?!) în măsură să-l extragă din marasmul unei vieţi mecanice şi mecanizate în care utilităţile civilizaţiei moderne (TV, computer etc.) au înlocuit comunicarea, şi bla, şi bla, şi bla. OK, toate astea sînt întrucîtva adevărate (cine sînt eu să le contest, doar nu sînt psiholog?), dar uite că eu cred - dreptul la opinie, nu? - că, uneori, taman această abundenţă de mijloace de comunicare, plethora carvasăzică, te face să-ţi doreşti - al dracu' ce te face să-ţi doreşti! -, uneori (uneori mai des!), singurătatea... Nu ştiu alţii cum sînt, dar eu, mai ales în ultima vreme, vreau să fiu ca Garbo, adică alone. Ba chiar cu trei de "o": alooone. Simt, cu alte cuvinte, o irepresibilă (asta-i din jargonul psihologilor) nevoie de solitudine. Cînd telefonul îţi sună de-o sută de ori pe zi, trăgîndu-te în toate direcţiile, cînd faci supradoză de oameni, care toţi vor cîte ceva de la tine, cînd nu simţi tocmai "nevoia de comunicare interpersonală", ci mai degrabă opusul ei - nevoia de "mai slăbiţi-mă!", foarte personală - se cheamă că eşti superstresat şi ai nevoie de o pauză, sau că - vorbesc serios acuma! - chiar nu eşti genul sociabil. De ce ai fi? De ce, cu alte cuvinte, toţi ar trebui să fim la fel? Ceea ce unuia i s-ar părea insuportabil - o viaţă solo, fără ataşuri şi fără implicare emoţională -, altuia i se potriveşte la fix. Unii se refugiază într-o viaţă în doi "pentru că aşa e bine", pentru că e mai "simplu", mai "comod", mai "stabil emoţional" - şi pentru că, probabil, ultimul refugiu al egoismului este căsnicia. Alţii, dimpotrivă, îşi cultivă solitudinea cu o anumită voluptate, se simt bine doar ei înşişi cu ea, n-ar schimba-o cu nimic, pentru nimic în lume! În fond, pînă la urmă, s-o recunoaştem, toţi sîntem nişte egoişti, mai mult sau mai puţin oneşti, încercînd să ne descurcăm cu viaţa asta fiecare cum putem; că unii fug de singurătate, în vreme ce alţii fug înspre ea - ce diferenţă este? E doar o chestiune de direcţie. Şi de viteză. Numărul acesta s-ar fi putut numi "Succesiune succintă de solilocvii solipsiste". Nu, glumesc. Dar pînă la urmă, spuneţi-i cum vreţi, cam asta-i ideea. Am invitat oameni, în general tineri şi foarte tineri, ca să vorbească despre un lucru pe care nu-l asociem - îndeobşte - cu vîrsta aceasta. Şi totuşi. Atunci cînd eşti departe de casă - de ţară -, "singurătatea te-apasă"; cum o "gestionezi"? Atunci cînd eşti singur cu calculatorul, "send & receive" mesaje virtuale, cum reacţionezi? Atunci cînd, în fine, eşti om la casa ta - nevastă şi copii - şi tînjeşti după "amanta" numită Singurătate, cum o managezi? În celebrul roman al lui Defoe, Robinson este singur pe o insulă, singur-singurel, departe de lumea dezlănţuită către care, la început, tînjeşte... Să recapitulăm: insulă pustie, om singur, mii de kilometri de apă de jur-împrejur. Ar putea fi începutul unui excelent proces de introspecţie. Dar procesul e-nlocuit de construirea unei colibe din frunze, introspecţia se face Vineri şi, una peste alta, dacă Robinson Crusoe ar fi fost scris de Xavier de Maistre, s-ar fi numit Voyage autour de ma chambre şi ar fi avut mult mai puţin succes. E clar: singurătatea nu "se vinde", căci nici lumea (pardon: Lumea) nu s-a născut decît în doi. Tocmai de aceea - ţi-e clar că ne-am prins! -, ne-am luat seama şi am numit acest număr "Singurătate, singurătăţi", ta-nana! Fiind mai multe, sperăm să se vîndă; ))) argument

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.