Socrate 2.0 sau de ce să citim fără a da like

Mireille RĂDOI
Publicat în Dilema Veche nr. 721 din 14-20 decembrie 2017
Socrate 2 0 sau de ce să citim fără a da like jpeg

Într-un dialog al lui Platon, regăsit în Phaidros, Socrate susține un argument dur împotriva scrisului și a lecturii: „Scrisul va aduce cu sine uitarea în sufletele celor care-l vor deprinde, lenevindu-le ţinerea de minte; punîndu şi credinţa în scris, oamenii îşi vor aminti din afară, cu ajutorul unor icoane străine, şi nu dinlăuntru, prin caznă proprie. (…). După ce cu ajutorul tău vor fi aflat o grămadă de prin cărţi, dar fără să fi primit adevărata  învăţătură, ei vor socoti că sînt înţelepţi nevoie mare, cînd de fapt cei mai mulţi n-au nici măcar un gînd care să fie al lor. Unde mai pui că sînt şi greu de suportat, ca unii ce se cred înţelepţi fără de fapt să fie.“

Pentru exactitate, scrisul și lectura sînt o achiziție relativ recentă în scara de evoluție a umanității, fiind inventate acum aproximativ 5500 de ani. Deși a fost un apanaj al elitelor pentru majoritatea acestei perioade, lectura rămîne un exemplu de miracol privind creierul uman – chiar dacă el nu este programat genetic în acest sens, creierul reușește să își aplice plasticitatea prin formarea unor noi conexiuni între structurile vizuale, auditive și lingvistice. Conform lui Socrate, adevărata cunoaștere se putea dobîndi doar prin dialog. Și totuși umanitatea a avansat prin cultura scrisă. Gutenberg poate susține că a dat brînci Evului Mediu printr-o mașină de tipărit, la fel cum Zuckerberg poate susține că ne-a trecut strada în era digitală printr o rețea socială.

Întrebarea este dacă, transportat în timp, Socrate ar fi susținut tehnologiile actuale în lupta lor de cucerire a modului în care recepționăm, decodificăm și transmitem informațiile. „Scrierea, dragul meu Phaidros, seamănă într-adevăr cu pictura, şi tocmai aici stă toată grozăvia. Aceste figuri cărora le dă naştere pictura se ridică în faţa noastră asemeni unor fiinţe însufleţite. Dar dacă le încerci cu o întrebare, ele se învăluie într-o foarte solemnă tăcere. La fel se petrece şi cu gîndurile scrise; ai putea crede că ele vorbesc, însufleţite de spirit. Dar dacă le pui o întrebare, vrînd să te lămureşti asupra vreunei afirmaţii, ele nu îţi răspund decît un singur lucru, mereu acelaşi.“ 

Nici vorbă de așa ceva în 2017. O întrebare bună pe Facebook primește mai multe comentarii decît poți citi într-o săptămînă. Absența replicii este amendată social, iar implicarea în ping-pong-ul dialogal este o formă tot mai agreată de exprimare. Deși părem a trăi o utopie comunicațională, nu credem că Socrate ar fi aprobat pattern-ul actual de transmitere a cunoștințelor.

Gratificarea instantanee, dopamina click-ului și a like-ului, lectura superficială, anarhia în cunoaștere, outsourcing-ul memoriei, fake news-ul, idolatria digitală, pseudo-accesibilitatea, suprasaturarea informațională generează tot atîtea ipoteze prin care s-ar putea face un aspru rechizitoriu al tehnologiei actuale, acuzînd-o că ne diminuează complexitatea, acuitatea, răbdarea, profunzimea, finalmente: înțelepciunea, siguranța și intimitatea. Internetul a devenit un labirint din care, pentru fiecare Tezeu care îl soluționează și devine erou primind mult dorita confirmare socială, cel puțin o altă sută de utilizatori se rătăcește în cotloanele lui.

„De ce ar trebui să învăț asta, atîta vreme cît o găsesc pe Google?“

În fiecare din ultimii cinci ani, un procent de tineri constant în scădere decide să își facă un abonament la bibliotecile universitare din România, indiferent de localitate sau de performanța managerială a celor care le conduc. Direcția este confirmată de statisticele mondiale, iar dacă tendința se păstrează, în următorii zece ani numărul de utilizatori ai bibliotecilor universitare din România se va înjumătăți.

Totuși, unele studii arată că lectura cărților fizice are un randament de memorare și înțelegere semnificativ superior celor în format electronic. Din aproape în aproape, ajungem să redescoperim un turnesol revelator – biblioteca. În termeni clasici, această instituție multimilenară este somată să își dezvolte o nouă dimensiune: să devină o platformă reală de socializare, unde oamenii interacționează autentic, o infrastructură care fixează jaloane pentru managementul cunoașterii. Noica spunea că într-o școală bună nu se știe cine dă și cine primește. Despre o bibliotecă bună, se poate reformula că nu se știe cine vine să citească și cine vine să socializeze.

Bibliotecile trebuie să devină centre de coagulare a vieții spirituale într-o comunitate. Pe scurt, rolul bibliotecii tinde să fie acela de a îmblînzi tensiunea dintre cultura scrisă și cea digitală, țintind în mod ideal spre o identificare a instrumentelor de reconciliere a celor două lumi.

Ne scăldăm în apele unui ocean infor­mațional, în care marginalul se confundă lesne cu esențialul, în care lipsa de structură și veridicitate a informației este adesea debusolantă, iar rolul bibliotecarului se preschimbă în acela de navigator. Cybrarian-ul va trebui să fie bibliotecar, cercetător, informatician, cu un singur obiectiv: a aduce utilizatorului beneficiile ambelor paradigme, eliminînd riscurile și capcanele idolatriei digitale.

Unul dintre cei mai prestigioși furnizori de servicii de bibliotecă la nivel mondial, fie că ne referim la cartea și jurnalele pe hîrtie sau la baze de date, ELSE­VIER, creată în 1880, are ca slogan „Never underestimate the importance of a librarian“. Credem în reinventarea destinului social al acestei profesii.

Bibliotecile pot fi privite ca infrastructuri critice cultural-educaționale ale unei națiuni. Prin ele se selectează și se păstrează memoria trecutului, prin ele se oferă noilor generații accesul la prezent și tot prin ele se răspîndește inovația pentru viitor. Bibliotecile sînt insule de rezistență împotriva pierderii conștiinței de sine și pentru înțelegerea celuilalt, pentru construcția identității și, prin urmare, pentru consolidarea umanismului. 

Mireille Rădoi este director general al Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I“ din București.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.