Snobi, dandys, mitocani

Angelo MITCHIEVICI
Publicat în Dilema Veche nr. 414 din 19 - 25 ianuarie 2012
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Este dificil să separi snobismul de sfera socială; originea, prescurtarea expresiei latineşti sine nobilitas, îl arată profund legat de noţiunea de nobleţe, iniţial nobleţea mai mult sau mai puţin convenţională a unui rang nobiliar. Cu toate acestea, particula „fără“ nu îl transformă automat pe snob într-un ignobil, ci într-un nobil prin imitaţie şi, dacă alunecăm cu bună voie în peiorativ, într-un nobil prin falsificare. Snobul împrumută de la nobleţe şi afişează cu programată indiscreţie caracterele ei exterioare, nu şi conţinuturile mai dificil de apropriat. În acest caz, snobul ar fi pe lîngă nobil ceea ce reprezintă forma pe lîngă fond, atunci cînd fondul nu există sau este inconsistent. Ne plasăm astfel cu semnificaţia termenului într-un raport destul de general neconcludent, acela dintre falsitate şi autenticitate. Împrumutînd trăsăturile exterioare ale nobleţii, snobul le dă amploare, iar falsificarea constă, în primul rînd, în exagerare, în facondă. Snobul adoptă însemnele nobleţii, le exhibă, le şarjează. Acest exces se află la un pas de caricatură, de grotesc. Dacă pasul este făcut, snobul nu mai este snob, ci un caraghios; or, pentru mine, snobismul reprezintă o formă de echilibru între nobleţe ca model şi grotescul exagerării ei. 

Pentru a înţelege mai bine ceea ce este snobul, trebuie să-l comparăm cu o altă specie care are „mania“ nobleţii, şi anume dandy-ul. Şi dandy-ul fără a fi nobil cu patalama cultivă un aristocratism dus pînă la ultimele consecinţe, un aristocratism paradoxal care ajunge să dispreţuiască ca insuficientă chiar formula sa autentică. În termenii lui Jean Baudrillard din Strategiile fatale – filozof care defineşte exemplar economia excesului – mai nobil decît nobilul nu ar putea fi decît dandy-ul. Însă dandy-ul este un fals aristocrat, nu unul cu o reală limpiesa de sangre, ci unul contrafăcut şi livresc, o ficţiune excelent pusă în scenă. În portretul pe care i-l face lui Mateiu I. Caragiale în Istoria literaturii de la origini pînă în prezent, G. Călinescu remarca tocmai exagerarea în ceea ce era tipic, tocmai excesul mimetic. În direcţia mimetismului acţionează şi snobul care se înconjoară – de la gesticulaţie la lumea obiectelor – de tot ceea ce îl poate asocia nobleţii. În formele sale înalte, epurate, precum cea pe care o încarnează George Brummell în Anglia, dandysmul evidenţiază o formă de eroism monden, acela de a trăi după un cod esteticcum; nobilul trăia după un cod al nobleţii. Snobul nu-şi propune niciodată un ţel atît de înalt, cultivarea aparenţei este mai laxă şi mai frivolă, într-un fel, avem în snobism o formă soft, mai comercială de dandysm, una tranzacţională, lejeră. Aici îi putem da parţial dreptate lui Alexandru Paleologu din minunatul său eseu, Snobism etc., şi anume că în Mateiu Caragiale avem mai mult decît un snob, avem o formă „eroică“ a snobismului care este dandysmul, ceea ce înseamnă cultivarea cu obstinaţie a formei ca pe un ideal, ca pe un conţinut. Macedonski cultivă şi el o formă de dandysm la limită cu snobismul. 

Oricît ar părea de inadecvat, de meprizabil, ficţiunea pe care snobul o cultivă lasă urme, îl educă, îl apropie de valori şi prin atingere cu ele se şlefuieşte, se rafinează. Şi aici ajungem la ceva esenţial în ceea ce priveşte snobismul, şi anume idealul său cultural. Snobul doreşte să-şi apropie civilizaţia prin cultură, de aceea gesticulaţia sa este una care face aluzie la faptul cultural. Iar civilizaţia fără politeţe este de neconceput, de aceea snobul este nevoit să achiziţioneze la pachet şi politeţea, şi manierele. De aceea, în Macedonski sau Mateiu Caragiale avem mai mult decît snobism, superbia amîndurora provoacă artistocraţia la duel pentru că prin înzestrări culturale ei se socotesc aristocraţi cu drepturi depline. Titlul nobiliar le lipseşte, deşi consideră că li se cuvine mai mult lor decît altora, şi dacă nu-l au, îl fabrică. Ce mai este snobul astăzi? Acolada a ceea ce reprezintă nobleţea astăzi. O butadă a unei celebre aristocrate suna aşa: „Nu sîntem niciodată suficient de bogaţi şi suficient de slabi“. Snobismul se articulează acestor forme falsificate de nobleţe, bogăţia şi supleţea. Într-un caz, el reprezintă o formă de a imita luciul cultural al autenticilor aristocraţi ai spiritului, în celălalt el reprezintă o reţetă complicată de supă de varză, orez fiert (orshawa) sau grîu încolţit, în măsură să subţieze dacă nu sîngele pînă la albastru, atunci cel puţin talia pînă la inel. Această formă insidioasă de aculturaţie pe care o reprezintă snobismul s-a păstrat, şi o recunoaştem tocmai atunci cînd snobismul îşi dă în petec alunecînd în grotesc, spre exemplu, momentul unei delicate pastorale care asociază fluierului – ciomagul şi oii – mulsul, momentul în care Gigi Becali îi citeşte declarativ pe Tocqueville şi Max Weber în decorul rococo al château-ului său, iar ceva mai delicat, cînd Mircea Mutu lecturează din Dostoievski cu ajutorul unor ochelari cu ramă fină. Însă snobul nu este de dispreţuit, el reprezintă mortarul, liantul care cimentează edificarea middle class-ului, este burghezul gentilom, reprezintă o expresie a înnobilării prin cultură într-o formă mondenă, teatrală, festivă. Chiar şi pentru un singur lucru el trebuie încurajat: cu cît există mai mulţi snobi, cu atît ai mai puţini mitocani.

Angelo Mitchievici este directorul departamentului „Ideologie şi cultură“ al IICCMER (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc). Cea mai recentă carte publicată: Umbrele Paradisului. Scriitori români şi francezi în Uniunea Sovietică (Humanitas, 2011).

Foto: Andrei PUNGOVSCHI

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.