Singurătatea cercetătorului

7 mai 2020
Singurătatea cercetătorului jpeg

Ai învățat și ai muncit zeci de ani. Te-ai specializat într-un domeniu de vîrf cu multe sacrificii și ai reușit să pătrunzi într-un univers aparte. Un univers fascinant, în care se găsesc răspunsuri la multe probleme... Dar răspunsurile sînt bine ascunse, nu le găsești ușor. Ca să ajungi aici, ai rezistat lipsei de fonduri, ai găsit mereu soluții alternative ca să poți supraviețui. Ai plecat, ai studiat și ai lucrat în alte țări, cu sisteme de cercetare mai bune, dar ai revenit, zicînd că, poate, într-o zi va fi mai bine. Ai auzit mereu că domeniul tău de specializare e mult prea restrîns, care e aplicația practică? De ce să ți se aloce fonduri de cercetare cînd, practic, par bani aruncați? Poate va fi nevoie de cunoștințele tale o dată la o sută de ani. Nu e deloc eficient!

Te-ai ambiționat, însă. Ai cîștigat proiecte – internaționale, că în România nu se mai pierde timpul cu asta –, ai învățat multe. Ai incercat să deschizi poarta universului tău și spre alții, ca să îl studiați împreună. Povestești celor din jur ce faci, cu ce te ocupi, de ce e important ceea ce faci. Nu prea ai reușit să atragi atenția nimănui. Puținii care se apropie consideră că eforturile tale sînt prea mari – și rezultatele prea nesigure. E greu să mergi pe un drum pe care nu a mai fost nimeni, de ce să ne batem capul?

Îți faci, așa cum e normal, griji. Poate că nu știi să spui ce faci ca să priceapă oricine, poate că îi sperii pe oameni, cam pari o piază rea, o ursitoare supărată că nu e băgată în seamă... A trecut vremea în care cercetătorii erau respectați, cînd lumea le cerea sfatul. Ești singur, tu și alți cîțiva ciudați ca tine, care își petrec viața ca șoareci de laborator, neadaptați social, care habar nu au de rezultatele marilor meciuri de fotbal. Poate de aia îți și meriți soarta, nu știi să te pleci în fața noilor zei ai planetei.

Acum, dintr-o dată, lumea a luat foc. Trăim o criză globală. Panică. Nimeni nu înțelege de ce sîntem amenințați. Dar ceva este, o amenințare nevăzută, dar apăsătoare și rea. Și toată lumea se întreabă ce se întîmplă. Cum trebuie să reacționăm? Ce e de făcut?

Te înviorezi. Pentru prima oară de cînd lucrezi simți că lumea are nevoie de tine. De aia ai învățat, de aia te-ai pregătit atîta amar de vreme. Știi că acum poți ajuta concret. Că poți împărtăși tuturor cunoștințele tale. Și speri. Poate că nu e frumos, dar te visezi salvatorul zilei. Uite, ceea ce ai lucrat timp de decenii e chiar important. Ce minune!

Ești chemat ca expert să îți spui opinia, să vii cu soluții și să lucrezi cu oameni pe care îi cunoști doar de la televizor. Cum situația e chiar gravă, nimeni nu are acum timp de socializare – ești prins pînă peste cap, muncești non-stop, dar pe undeva trăiești și satisfacția că ideile tale sînt preluate, că ești ascultat. Ești invitat să dai un interviu. E primul tău interviu și ești emoționat. Te temi să nu te bîlbîi, îți stabilești o ordine a importanței lucrurilor pe care vrei să le prezinți, te pregătești ca pentru examen. S-a terminat! Speri că a ieșit bine, dar emoția te face să uiți ce ai zis, cum ai răspuns întrebărilor. E drept, nu prea ai înțeles sensul și nici importanța multora dintre aceste întrebări. E adevărat, jurnalismul nu e profesia ta. Dar multe dintre întrebările primite nu aveau sens și parcă-parcă au ocolit fix punctele cele mai importante. Vine momentul cînd te și asculți vorbind... ce îngrozitor!! Nu îți recunoști vocea. Mai rău, uite că interviul parcă nici nu mai seamănă cu ceea ce ai vrut tu să zici. E clar, ziaristul nu se pricepe – dar poate că oi fi greșit și tu pe undeva. E doar primul tău interviu. Data viitoare va fi mai bine: vei fi și mai clar în exprimare și te vei controla mai bine.

Și timpul merge înainte... Lucrezi intens, aproape toată ziua. Ești implicat pînă peste cap, simți însă că multe dintre ideile tale nu sînt contrazise pe față, mai degrabă lăsate așa, într-un plan secundar. Ți se zice scurt că or fi ele bune, dar, din multe alte puncte de vedere, nu par prea profitabile. Te-ai săturat și de interviuri. Insiști să explici ce trebuie, dar puțini sînt cei care te ascultă și încearcă să înțeleagă cu adevărat ceea ce zici. Și ai făcut eforturi, ai ajuns să explici cu succes și celor mici ceea ce vrei să spui. Ai fost invitat și la dezbateri. A fost cel puțin ciudat. Erai singurul profesionist, alături de experți în orice altceva în afară de vorbe goale. La început te-ai bucurat, ai zis că le poți explica celor care se pricep la orice, de la politică la fotbal, de la filme la medicină, că de fapt situația e mai complicată decît pare. În fond, este vorba despre un domeniu în care mii de experți din lumea întreagă nu au găsit încă un răspuns clar. Ai încercat să exprimi cît se poate de limpede părerea ta, dar nu ai terminat. Ți-a fost luat cuvîntul, ceilalți participanți la discuție au vorbit peste tine, nu ai mai apucat să zici nimic, iar la concluzii ți-au mai și fost interpretate aiurea cuvintele. Verifici acum pe pielea ta o regulă despre care doar citiseși: cu cît o problemă e mai dificilă pentru experți, cu atît semidocții vor avea soluții mai certe.

Ai obosit. Din fericire, greul a trecut, acum situația generală e mult mai bună. Au fost săptămîni intense, în care ai muncit non-stop, dar știi că ai fost util cu adevărat. În momentele critice ai fost, totuși, persoana de bază. E adevărat, nu ți-au aplicat toate ideile, dar bine că a ieșit cum trebuie. Și acum speri că se vor ține de cuvînt, că vor fi bani mai mulți pentru știință. Asta dacă nu se uită. Din nou.

Dar cel mai mult te-a obosit contactul cu presa. Puțini au fost ziariștii care au ascultat ce ai zis, care au încercat să înțeleagă, să întrebe ceva cu adevărat util. Cu cei mai mulți ai trăit experiențe similare cu ale celor care studiază universurile paralele și intersecția spațiilor cu prea multe dimensiuni. Tu ai încercat mereu să explici ceva, iar cei din jurul tău fie vorbeau despre orice altceva în afară de tema zilei, ori erau fiecare pe cont propriu, într-un soi de Speakers’ corner de mahala.

Ce bine e să mai fii și singur cîteodată…

Adrian Stănică este cercetător științific la Institutul Național de Geologie Marină – GeoEcoMar.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.