La naiba cît mi-ar plăcea să fiu
moartă – cu totul non-existentă –
dusă departe de-aici – de 
oriunde dar cum să o fac 
Există podurile – podul 
din Brooklyn 
Dar iubesc podul ăla (totul e frumos de-acolo 
iar aerul e atît de curat) cînd mergi pe el 
ţi se pare că e liniştit chiar cu toate 
maşinile alea care trec ca nebunele pe dedesubt. Aşa 
că va fi un alt pod 
unul urît şi fără nici o privelişte – doar că 
mie îmi plac în mod special toate podurile – e ceva 
în legătură cu ele şi în plus n-am 
văzut niciodată un pod urît 

* * * 
Numai părţi din noi vor atinge 
vreodată părţi din alţii – 
adevărul unuia e numai 
ce e – adevărul unuia. 
Putem să împărţim doar 
partea care e acceptabilă în cunoaşterea altuia 
aşa că sîntem 
mai mereu singuri. 
Cum e dat să fie
desigur în natură – în cel mai bun caz poate că ar putea face 
ca propria noastră înţelegere să caute  
singurătatea altuia.

(din Fragments. Poems, intimate notes, letters by Marilyn Monroe,  Edited by Stanley Buchtal and Bernard Comment,  Harper Collins Publishers, London, 2010)

Traducere de Luiza Vasiliu