Sfîrșit de deceniu în măsurătorile de opinie publică

Publicat în Dilema Veche nr. 359 din 30 decembrie 2010
Sfîrșit de deceniu în măsurătorile de opinie publică jpeg

Începutul acestui mileniu găsea electoratul român sleit după o lungă perioadă de deteriorări ale condiţiilor de viaţă, ca urmare a declinului economic care durase aproape un deceniu. Tocmai se încheiase primul ciclu electoral în care guvernaseră partidele „democratice“, definite astfel prin opoziţie faţă de cele polarizate în jurul fostului FSN. Guvernarea CDR se dovedise, în raport cu majoritatea obiectivelor asumate, un eşec ce avea să reprezinte începutul sfîrşitului dihotomiei comunism-anticomunism, ce dominase viaţa politică românească de-a lungul primului deceniu postrevoluţionar. 

În măsurătorile de opinie publică, starea de spirit negativă se reflecta în faptul că două treimi din populaţie aprecia că direcţia în care mergem este greşită. Erau nemulţumiţi şi de felul în care evoluase nivelul lor de trai în ultimul an (61%). Dintre politicieni, singur Ion Iliescu reuşea să adune încrederea a mai mult de 40% din electorat. Pe fondul acestei stări de spirit, de nemulţumire şi neîncredere generalizate în majoritatea politicienilor, s-a petrecut derapajul electoral de la alegerile prezidenţiale din 2000, cînd C.V. Tudor a ajuns în turul doi. Era suficientă o plimbare pe străzile Bucureştiului în seara anunţării rezultatului turului al doilea, pentru a înţelege starea de spirit a populaţiei: dacă în seara anunţării victoriei lui Emil Constantinescu, în 1996, se desfăşura o fiesta ce le depăşea pe cele ce urmau unei victorii a naţionalei de fotbal, acum, deşi victoria lui Iliescu fusese, faut de mieux, dorită de majoritatea populaţiei, străzile erau complet pustii. 

În acest context dezolant, remarcăm o stare de echilibru în privinţa aşteptărilor: proporţiile celor care se aşteaptă ca în anul viitor să trăiască mai bine, la fel, respectiv mai rău erau relativ egale. Cu alte cuvinte, aproape paradoxal, românii erau, în pragul mileniului, extrem de nemulţumiţi, dar păstrau o doză de optimism. 

A urmat o perioadă de reechilibrare relativă a stării de spirit, îndeosebi în privinţa comparaţiei între calitatea vieţii actuale şi cea trecută. Se pare că cel mai bine s-au simţit românii în anul 2007, cînd trei sferturi dintre ei apreciau că o duc la fel sau mai bine ca în anul precedent. 

Apoi, a venit criza. Indicatorii de percepţie încep să se deterioreze încă de la mijlocul lui 2008. Guvernanţii de azi ne spun că în toamna lui 2008 nu aveau de unde şti ce avea să vină. Sondajele vremii ne arată că majoritatea oamenilor obişnuiţi erau mai bine informaţi. Dintr-un sondaj INSOMAR (octombrie 2008) aflăm că 62% dintre români se aşteptau ca efectele crizei economice să fie în România cel puţin la fel de puternice ca acelea din restul Europei. 

Totuşi, la începutul crizei, românii erau mai puţin alarmaţi (poate ar trebui citit: informaţi) decît restul europenilor. Datele Eurobarometrului ne spun că, în primăvara lui 2008, 46% dintre europeni se aşteptau la deteriorarea situaţiei economice din ţara lor, în timp ce proporţia respectivă era în România de numai 27%. În primăvara lui 2010, raporturile se inversaseră: doar 36% dintre europeni se mai aşteaptă la consecinţe negative, iar proporţia corespunzătoare ajunsese în România la 61% (vorbim despre luna mai, mă aştept ca publicarea datelor valului de toamnă să ne aducă veşti mai proaste). 

Odată cu apropierea de încheierea tranziţiei, o fantomă pare să bîntuie lumea capitalismului românesc. În octombrie 2006, cînd ne pregăteam să devenim europeni cu drepturi depline, aflam dintr-un sondaj Gallup din seria Barometrului OSF că mai mulţi români (53%) consideră că societatea comunistă a fost o idee bună şi doar pentru 34% – că a fost o idee proastă. Astăzi, lucrurile stau ceva mai rău: a fost o idee bună pentru 59% şi una proastă pentru 29% dintre adulţii români (Sondaj CSOP pentru IICCMER, noiembrie 2010). Să mai adăugăm că acelaşi sondaj ne spune că proporţiile celor care apreciază că instaurarea regimului comunist în România, la sfîrsitul celui De-Al Doilea Război Mondial, a fost un lucru bun, respectiv rău, sînt egale: 38%. Ultimele sondaje ne arată că, la sfîrşitul primului deceniu, gradul de nemulţumire faţă de mersul lucrurilor în România a depăşit 80% (82% – CCSB, 87% – Avangarde, ambele în noiembrie). Asemenea cifre nu s-au mai înregistrat în sondajele de opinie efectuate în România – e drept, nu avem date din vremea lui Ceauşescu. Comparativ cu cel mai „greu“ moment, din punctul de vedere al stării de spirit generale, acel optimism echilibrat existent în 2000 s-a pierdut: astăzi, doar 15% din populaţie mai speră ca situaţia economică a propriei gospodării să fie mai bună în anul următor. 

Avem, deci: o percepţie dezastruoasă asupra situaţiei prezente; speranţele – la cel mai scăzut nivel postrevoluţionar; nici un politician care să depăşească un nivel al încrederii de 40%; o revenire a adeziunii pentru comunism. Personal, nu cred că există pericolul unei întoarceri a comunismului, în forma sa anterioară lui 1989. Tentaţia totalitară e însă tot mai prezentă în opinia publică românească; ea nu e neapărat necesar să îmbrace straiele comunismului, lumea actuală cunoscînd forme noi, mai eficiente, de totalitarism. Derapajul din 2000 s-a produs pe un fond mult mai „calm“ decît cel actual. Să mai amintesc condiţiile social-economice ale venirii la putere a naţional-socialismului?

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
De ce suntem penultimii în UE la salarii și primii la creșterea prețurilor. Expert: „Inflația e mama tuturor taxelor”
România este pentru a treia lună consecutiv țara cu cea mai mare inflație, conform statisticilor Eurostat, iar ca și cum nu ar fi de ajuns, doar bulgarii câștigă mai puțin. Analistul economic Adrian Negrescu explică, pentru „Adevărul”, cum s-a ajuns aici și de ce statul nu are soluții.
image
La ce riscuri de sănătate se expun cei care lucrează noaptea. Boala cumplită care îi paște
Persoanele care lucrează în ture de noapte prezintă un risc mai mare de demență și alte boli, spune un important expert în somn, a cărui afirmație se bazează pe rezultatele unor studii științifice.
image
Banii viitorului: Ce s-ar întâmpla dacă am renunța la cash și am folosi bani virtuali
Într-o lume tot mai digitalizată, ideea de a renunța la tranzacțiile cu bani cash și de a folosi exclusiv bani virtuali devine din ce în ce mai atrăgătoare, punctează specialiștii.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.