Sarah Jessica Parker şi bănuţii de covrigi

Mihaela NICOLAE
Publicat în Dilema Veche nr. 590 din 4-10 iunie 2015
Sarah Jessica Parker şi bănuţii de covrigi jpeg

Îndes în sacoşă, în ultimul moment,

, de James Bowen, şi

de Parinoush Saniee. Să am ca premiu pentru cei de la a IX-a care au citit deja, cu adevărat, cîteva capitole din

romanul lui Nicolae Filimon. 

La începutul orei, dintre „cititori“, Aida e cea mai convingătoare. Ne spune cu entuziasm de ce i-a plăcut Nicole Krauss,

Aşteptările mele sînt depăşite. Ce elevi am! Ce profesor grozav trebuie că sînt! Aida are şi un caiet grozav, de student la Arte, cu desene şi decupaje, ilustrări ale lucrurilor pe care le discutăm. La sfîrşitul caietului a lipit o fotografie: ea, la mare, se văd valurile, se vede nisipul, totul în alb-negru. Fotografia este făcută în tabăra în care tocmai am fost cu ei, la Eforie Nord. O laud şi îi spun, pentru toată clasa, că prin creativitate ieşim din anonimat şi din plictiseală.

Apoi discutăm despre Rossini în lectura lui Nicolae Filimon, primul nostru cronicar muzical, despre

, belcanto şi opera bufă. Băieţii conectează Internetul şi eu pregătesc boxa-minune (o port după mine, în geantă), ca să ascultăm o secvenţă muzicală. Şi-mi place cum decurge ora, elevii par numai ochi şi urechi, le place sunetul muzicii, aşa cum îmi place şi mie… 

Dar între iluzie şi deziluzie, în viaţa de profesor, nu-i decît un pas. La un moment dat, în plin avînt profesoral, ies din filmul cu pisici aristocrate: descopăr că unul dintre băieţi nu şi-a scris tema. Totuşi, se apără el, a completat cîteva rînduri în jurnalul orei de română (un fel de temă permanentă), ceva despre Sarah Jessica Parker, o chestie despre dragoste, nu înţeleg bine ce. Am vorbit noi la oră despre Sarah-şi-nu-ştiu-mai-cum? Nu, n-am vorbit, dar i-a plăcut citatul şi l-a luat de la Bianca, deci Bianca este de vină. Şi descopăr repede crudul adevăr: jumătate de clasă nu are temă, deloc – avuseseră de relatat, în zece rînduri, povestea hatmanului Cărăbuş din

…, un fante de mahala, o poveste pe care o ştiau deja, o citiserăm în clasă, trebuia doar pusă pe hîrtie. Ce elevi am! Ce profesor groaznic sînt! Mă gîndesc să ies, pur şi simplu, din clasă, aşa sînt de dezamăgită. Să fac o scenă de melodramă nu-mi stă în fire. Să trec cu vederea, nici asta nu pot, că nu-şi mai scriu temele în veci! Şi am şi ora următoare la ei. Noroc că se sună şi, coborînd două etaje, îmi mai trece supărarea. În cancelarie, o colegă îmi povesteşte cu haz că a avut asistenţă la oră, a venit directorul, iar jumătate de clasă a apărut, molfăind din sandviciuri, încă vreo zece minute după aceea. 

Mă întorc în clasă ştiind că nu pot sta supărată pe ei, dar mă prefac că sînt, nu-i privesc, mă uit în podea şi le predau. Ca într-un joc de-a şoarecele şi pisica, îmi prind privirea şi-mi zîmbesc larg, spunîndu-mi, fără să-mi spună, că este momentul să ne-mpăcăm, ce atîta tevatură şi cu tema asta, n-au timp, nu le plac temele, profesorii ar trebui să înţeleagă că şi zece rînduri sînt multe uneori! Am găsit o soluţie: uite cum facem, nu pun 2, dar cine nu a scris acasă o să scrie acum, în clasă, în ultimele minute ale orei. Mă întreb cu cine semăn mai bine în asemenea momente: cu Don Quijote? Cu Sisif? Cred totuşi că cel mai rău e să fii Sancho Panza! Să nu ai aşteptări de nici un fel.  

Mă grăbesc spre casă, mai am de citit cîteva pagini din

un roman minunat al Mariei Stepnova, de făcut un eseu despre exilul lui Ovidiu la Tomis, de corectat nişte lucrări… Mă opresc în piaţă, lîngă şcoală, să cumpăr covrigi. Doamna de la tejghea insistă să-mi dea restul, pînă la ultimul bănuţ, fiindcă ştie (de unde?) că sînt profesoară şi a auzit şi dumneaei că profesorii au salarii mici. Vreau să-i dau replica, dar nu găsesc cuvîntul, aş vrea să-i spun că nu e chiar aşa, dar nu mă lasă, îmi tot îndeasă bănuţii ăia de aramă în palmă. 

Mihaela Nicolae este profesoară de limba şi literatura română la C.N. „Mihai Eminescu“ din Buzău. 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
De ce suntem penultimii în UE la salarii și primii la creșterea prețurilor. Expert: „Inflația e mama tuturor taxelor”
România este pentru a treia lună consecutiv țara cu cea mai mare inflație, conform statisticilor Eurostat, iar ca și cum nu ar fi de ajuns, doar bulgarii câștigă mai puțin. Analistul economic Adrian Negrescu explică, pentru „Adevărul”, cum s-a ajuns aici și de ce statul nu are soluții.
image
La ce riscuri de sănătate se expun cei care lucrează noaptea. Boala cumplită care îi paște
Persoanele care lucrează în ture de noapte prezintă un risc mai mare de demență și alte boli, spune un important expert în somn, a cărui afirmație se bazează pe rezultatele unor studii științifice.
image
Banii viitorului: Ce s-ar întâmpla dacă am renunța la cash și am folosi bani virtuali
Într-o lume tot mai digitalizată, ideea de a renunța la tranzacțiile cu bani cash și de a folosi exclusiv bani virtuali devine din ce în ce mai atrăgătoare, punctează specialiștii.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.